Un nume pe cât de complicat, pe atât de rar rostit, pentru că sunt foarte puțini cei care ajung aici.
Și noi l-am descoperit întâmplător, în lungile plimbări prin Pelion. Am oprit într-un sat, sus, în munți, atât de verde, nespecific parcă Greciei aride.
În general, când spui Grecia, te gândești la insule albe, ape turcoaz, plaje întinse și taverne cu muzică. Tsagkarada este aproape opusul. Tocmai asta îl face special. Aici nu vei merge ca să bifezi obiectivele clasice, ci ca să ai parte de liniște, natură, de o Grecia deosebit de sălbatică.
De ce mi-a plăcut mie aici? Motive aș găsi prea multe…
În Tsagkarada ai impresia că trăiești mai multe vacanțe într-una singură. Dimineața poți savura o cafea într-un sat răcoros de munte, înconjurat de fagi, castani, cireși și corcoduși uriași, în timp ce o broască țestoasă îți traversează alene drumul. Câteva minute mai târziu cobori spre Marea Egee, unde te așteaptă plaje cu ape incredibil de albastre: unele aproape pustii, altele mai animate, dar toate spectaculoase. Indiferent ce cauți, ai de unde alege.
Mi-au plăcut și cazările construite pe culmile munților, dar și drumurile care șerpuiesc prin păduri. La fiecare câteva minute, printre copaci, se deschide câte o panoramă superbă spre Marea Egee. Cerul limpede, albastrul mării și verdele pădurilor creează peisaje pe care ai vrea să le oprești în loc. În Pelion nu conduci doar ca să ajungi la destinație. Drumul face parte din experiență.
Un alt lucru care m-a cucerit sunt piețele umbrite de platani uriași, pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri în Grecia. O biserică mică, câteva mese din lemn, o fântână și o tavernă tradițională sunt suficiente pentru a crea o atmosferă aparte, specifică acestui sat din Pelion.
Poate tocmai pentru că nu este o destinație foarte cunoscută, Tsagkarada și-a păstrat autenticitatea. Nu pare un loc care există doar pentru turiști. Are școli, biserici, livezi, grădini și localnici care își văd liniștiți de viața lor. Ai senzația că vizitezi un sat adevărat, nu o stațiune construită special pentru vacanțe.
În taverne îi întâlnești mai ales pe localnici, iar mesele se desfășoară încet, cu priveliști spre crestele împădurite. Fără să-ți dai seama, te simți parte din poveste.
Iar plajele din apropiere completează perfect această experiență. Mylopotamos și Fakistra nu sunt plaje în care ajungi direct din parcare și te așezi pe primul șezlong. De cele mai multe ori cobori pe zeci de trepte sau pe poteci înguste, iar când ajungi jos ai senzația că ai descoperit un colț ascuns de lume. Limnionas și Labinou sunt și mai liniștite, aproape pustii, cu ape limpezi și stânci înalte care le încadrează frumos.
Conform mitologiei grecești, muntele Pelion era casa centaurilor și a înțeleptului Chiron. Deseori, legendele rămân legende. În Pelion însă, printre pădurile dese și ceața dimineții, înțelegi perfect de ce oamenii și-au imaginat astfel de mituri.
Dacă spui că ai fost în Santorini, Creta sau Mykonos, toată lumea știe despre ce vorbești. Dacă spui că ai stat în Tsagkarada, cel mai probabil vei auzi întrebarea: „Unde este asta?”. Și poate că tocmai acesta este farmecul ei. Este destinația pe care o recomanzi doar prietenilor apropiați, nu cea care apare pe toate listele cu cele mai populare vacanțe din Grecia.
