Dacă mi-aș fi imaginat cu ani în urmă un astfel de articol, probabil că și galeria foto ar fi fost mult mai bogată și mai… apetisantă. Dar timpul nu este încă pierdut. Portofoliul se va îmbogăți pe măsură ce plimbările vor continua și experiențele culinare se vor diversifica.
Întotdeauna mi-a plăcut să testez combinațiile gastronomice specifice țărilor pe care le-am vizitat, fie ele tradiționale, fie sofisticate, aspectuoase sau mai puțin îmbietoare, chiar și bogate în calorii, fără să țin cont, măcar pentru câteva zile, de cele câteva kilograme apărute în consecință. La urma urmei, vacanțele sunt limitate și dacă alegi combinațiile potrivite, poți chiar elimina din posibilele riscuri. În plus, plimbările lungi, kilometri parcurși zilnic vizitând orașe și obiective, chiar și o oră de înot în mare, compensează micile delicii de care este păcat să te privezi, într-un binemeritat concediu.
Alături de preparatele gustoase, prefer și o bere foarte rece sau un pahar de vin roșu, desăvârșind astfel o cină târzie, după o lungă zi animată de viața localnicilor și culoarea peisajelor.
Bunătăți rapide din Grecia
Fără prea multe alte detalii, căci ele vor fi regăsite în articolele dedicate plimbărilor, am să încep cu Grecia, recent vizitată.
Grecii sunt recunoscuți pentru stilul lejer abordat, transpus parcă și în preparatele tradiționale: gyros-ul, pregătit rapid, dar totuși sățios, cu sosul răcoritor tzatziki, ușor contrastant, care pe lângă clasicele ingrediente, dacă imaginația celui ce l-a pregătit este ceva mai bogată, ne mai surprinde uneori cu aroma de mentă sau câteva picături acrișoare de lămâie, mici detalii revigorante, adaptate zilelor prea călduroase de vară.
Salata grecească, cu multă brânză feta și oregano, se înscrie pe lista preparatelor ușoare. Cu atât mai atrăgătoare dacă o și savurezi la o terasă, pe malul mării, într-o după-amiază de iunie, pe muzica discretă a valurilor spumoase.
Iar pentru ceva mai sofisticat, am ales numeroasele restaurante cochete din Skiathos. Pe lângă preparatele delicioase, atmosfera lejeră, arcadele de flori parfumate, mov, albe, roz, completând armonios decorul, acordurile de vioară pierdute în fundal, transformă o simplă cină, într-o mică poveste de vară grecească.
Nici Skopelos Town nu s-a lăsat mai prejos în materie de restaurante. Deși mai puțin animat în perioada aleasă, a fost potrivit pentru o cină veselă și aromată.
Diferit de cele două insule, am abordat meniul în Agios Ioannis, un loc presărat la tot pasul de mici taverne de familie, cu pește proaspăt adus la primele ore ale dimineții, în bărcuțe legănate de mare.
Plitele sfârâiau neobosite, inundând împrejurimile cu miresme de pește fript și legume pe grătar, culese din grădinile localnicilor cu câteva ore înainte.
Nu puteau să lipsească nici berile reci, sfidând soarele arzător și faimosul tsipouro, o băutură alcoolică tradițională, cu sau fără anason, dar care pe mine nu m-a încântat prea tare.
În anumite localuri, tsipouro sau ouzo, o altă băutură tipic grecească, făcută din resturi de struguri și ierburi aromatice, erau servite alături de mici gustări, în funcție de specificul fiecărui restaurant.
Și astfel Grecia ne-a purtat prin locuri însorite, pline de savoare și delicii proaspete, cu oameni primitori și veseli, farmecul său văratic reflectându-se și în stilul culinar detașat și proaspăt.
Aromele Spaniei
Ne mutăm în Spania, Barcelona mai exact, cu câteva preparate rapide, degustate între lungile plimbări prin locurile pline de arta și cultura orașului.
Pe lângă faimoasa paella, găsită la orice terasă cu specific local și încercată în diverse combinații (cea cu fructe de mare a fost preferata mea), în La Boqueria, o mare piață publică aflată lângă La Rambla, am descoperit o varietate de specialități. Mi-aș fi dorit acum să-mi schimb rapid statutul de turist, într-unul de obișnuit localnic, cu un mic apartament în care să-mi pot prepara nestingherit salate bogate, fructe de mare și pește, cumpărate toate din piața agitată.
În Barcelona am avut prea puțin timp alocat restaurantelor, căci cele cinci zile petrecute aici nu ne-au fost suficiente pentru a descoperi întreaga poveste a unui oraș cufundat în artă.
Am degustat și o Sangria, alături de recunoscutele tapas, pe ritmurile alerte de flamenco, în micile baruri transformate seara în adevărate sali de dans ad-hoc. O chitară mică și câteva perechi de castaniete dădeau tonul unor petreceri autentice.
Preferata mea, Italia
Ajungem și-n Italia, cea plină de culoare, cu oameni gălăgioși și veseli, aflați într-o continuă mișcare.
Multe dimineți de mai și-au început povestea cu un mic dejun bogat în prosciutto, mozzarella și cafea tare, cu vedere spre marea albastră, prea liniștită.
Oriunde ai merge, terasele abundă de viață și mirosuri proaspete de busuioc și oregano. În micile orașe, ascunse pe străduțe întortocheate, printre clădirile vechi, femei mai tinere sau mai în vârstă muncesc de zor, pregătind manual felurite paste: tagliatelle, pappardelle, fettuccine, farfalle și alte tipuri, toate după rețete bine păstrate, reproduse fidel de fiecare generație.
Până și prepararea blatului de pizza e transformată într-o adevărată operă de artă, cu zile întregi de dospit. Grosimea îi este atent adaptată, pentru a fi nici prea crocant, nici prea moale, dar numai bun de combinat cu câteva felii dezordonate de mozzarella și două-trei fâșii de prosciutto, cu roșii proaspete și busuioc foarte aromat.
Fără a sta prea mult pe gânduri, aș putea spune că cea mai bună pizza încercată a fost în vechiul Napoli, însă mai toți italienii se pricep la combinațiile simple, savuroase, evidențiind astfel fiecare ingredient. Blatul este în schimb marele secret, cel care face într-adevăr diferența.
Și bineînțeles, o vizită în Italia nu poate trece fără o Birra Moreti, un Peroni sau Nastro Azzuro, pe fundalul unui oraș boem și a clasicului Aperol, savurat alături de vecinii italieni, pe treptele căsuței noastre din Bari.
Fast food și bere în Croația
Nici Zagrebul agitat, cu o viața activă de noapte nu s-a lăsat mai prejos și a furat câteva poze.
Aici ne-am concentrat mai mult pe fast food și bere bună. Am degustat și tradiționalii ćevapčići, asemănători micilor românești, dar nu la fel de gustoși în lipsa muștarului (erau serviți alături de feliuțe proaspete de ceapă).
Mâncărurile tradiționale din fosta Iugoslavie, bazate preponderent pe carne tocată, nu se numără tocmai printre preferatele mele. Cu toate acestea, trebuie încercate, datorită stilului specific abordat de localnici în gătirea și combinarea ingredientelor, stil destul de rar întâlnit prin părțile noastre.
Gustul Serbiei și un pic din savoarea Bosniei
Sârbii ne-au asteptat și ei cu o porție mare de pljeskavica, un fel de chiftea din carne tocată, la grătar, cu cartofi prăjiți, fără sosuri.
Le-am facut o vizită și vecinilor bosniaci, o împletire de popoare și culturi, dominând însă stilul și tradițiile islamice, evidențiate de altfel și de frumoasele Moschei, magazinele de stradă și preparatele cu iz turcesc.
N-am plecat cu stomacul gol din Turcia
Păstrând aromele Turciei, ne mutăm în Istanbul, unde pe bună dreptate am căpătat vreo două kilograme.
Faimosul kebab, bogat în orez bine gătit și cărnuri aromate, alături de legume coapte, ne-a câștigat de la prima degustare.
Și bineînțeles că întregul festin era de obicei urmat de o baclava foarte dulce, cu multă miere și nucă sau un kunefe, cu aluat de cataif, uns cu unt, umplut cu brânză și presărat cu zahăr și fistic.
Noi abordări în China și Hong Kong
Lăsând de tot în urmă Europa, ne concentrăm acum pe Asia, cu ale sale mâncăruri considerate un pic extravagante.
Tăiețeii, clasicii dumplings gătiți în coșuri de bambus, cu diferite umpluturi, supele cu combinații de noodles și legume, amestecul de tofu și sos de soia, au fost mereu binevenite, atât în Hong Kong-ul plin de arome și culori, cât și în China, cea exotică și îndepărtată.
Nici peștele, cu sos de soia și ardei, nu a lipsit din meniu Hong Kong-ului.
Iar în China, nu ne-am ferit de mâncărurile mai puțin obișnuite sau cele de stradă, atât de populare în anumite regiuni.
Am încercat chiar și mâncarea crudă, gătită în hot pot, la masă, după propria imaginație, dar pot spune că nu am fost bucătari prea pricepuți în arta culinară asiatică.
Și câteva beri din zonă sau din vecini.
Tor bere și-n Polonia
Turul se încheie în Polonia, în centrul vechi al Varșoviei, într-o veche berărie. După multe mese copioase, o seară cu bere artizanală și-a făcut loc ca o piesă lipsă dintr-un puzzle complicat, pe care toți așteptam cu nerabdare să-l vedem în forma sa finală.
Articolul va continua curând și cu bunătățile românești, bogate, variate, gustoase, adunate din toate zonele țării, însă vom lua pentru moment o mică pauză, pentru o ceva mai lungă siestă, după micile delicii culinare.
