Experiența din nordul Siciliei a fost puțin diferită de restul. Fără locații turistice alese după îndelungi căutări, ci având doar un plan flexibil pe parcursul celor 10 zile de final de septembrie petrecute pe insulă, dintre care cinci în stil localnic.
Liniștea orașului în după-amiezile calde – Palermo, prima oprire în nord
Am ales rapid o cazare pe Airbnb, în nordul Siciliei, în Alcamo, la aproximativ o oră de Palermo. Formalitățile au decurs ușor: am aterizat, am închiriat o mașină din aeroport și ne-am oprit inițial în Palermo.
Ne-a întâmpinat un oraș liniștit la orele după-amiezii, cu obloanele trase și străzile pustii. Doar câțiva localnici rătăciți, ușor toropiți de căldura încă apăsătoare, savurau o bere foarte rece la puținele terase deschise.
După ce am bătut la pas străduțele centrale, ne-am oprit și noi într-unul dintre restaurantele fără program de odihnă și am comandat o pizza cu busuioc proaspăt și un Nastro Azzurro.
Alcamo
Am pornit apoi către Alcamo, pe autostradă.
Cazarea aleasă era într-o zona rezidentială, având o mică grădinița la parterul vilelor cu un etaj și o tarabă chiar în față, care servea diverse tipuri de panini calde și băuturi răcoritoare.
În fața balconului, după şoseaua ce lega cartierul de centru, se întindea nesfârșită, marea. Mărginită de un șir de palmieri înalți, asemeni unor soldați puși în gardă, își trimitea sunetele de valuri sparte la mal către balcoanele larg deschise.
Nu era o zona turistică, așa cum și căutaserăm.
Dimineața eram asaltați de glasuri vesele de copii zglobii, ce umpleau curtea grădiniței, prinși neobosiți în jocuri și întreceri, unele și de noi cunoscute, altele mai noi sau inventate.
Seara le luau locul adolescenți și tineri, urmatoarele generații, zgomotoși și ei, strânși în fața micii paninării.
Am observat o afinitate deosebită a sicilienilor pentru mașini. Seară de seară, înainte de a savura un panini proaspăt, dadeau mai întâi câteva ture încet, cu mașina, pe un circuit improvizat în jurul cartierului. Scootere, mașini, motociclete, fiecare ce avea în dotare, erau expuse privitorilor într-o plimbare lentă, cât să poată fi studiate și admirate… deși modelele nu excelau.
Cinci zile au trecut rapid, cu plimbări lungi pe promenadele de lângă mare, seri la terase îmbrăcate în ghirlande colorate de flori văratice și lumini calde, zile pe plajele descoperite în jurul orașului și bineînțeles, panini proaspăt de la ‘micii producatori’, pește și fructe de mare.
San Vito Lo Capo
Am încheiat vizita pe coasta nordică cu o oprire în San Vito Lo Capo, micul orășel renumit pentru plajele cu nisip alb și fin, întâmpinându-și turiștii la poalele Monte Monaco. Puțin cam turistic aș concluziona, obișnuită fiind cu atmosfera liniștită din Alcamo.
Ne-am mutat în est – Catania
Ultima perioadă am petrecut-o în estul insulei, începând cu Catania, oraș cu o arhitectură impresionantă, ale cărui clădiri pline de istorie au fost reconstruite în stil baroc după dezastrele cauzate de erupțiile muntelui Etna, completate de cutremure.
Sicilienii au știut să fructifice totuși elementele distructive ale naturii și în alcatuirea noilor clădiri au folosit chiar lava vulcanică.
Catania este un oraș complex, o îmbinare de elemente arhitecturale originale, muntele Etna și zona de coastă.
Etna – un vulcan încă viu
De aici am pornit pe un drum anevoios către Etna, cu serpentine și schimbări majore de peisaj și temperatură. Am trecut de la soarele blând al orașului, cu cer senin si nori albicioși întrezăriti ici și colo, înconjurați de o natură proaspătă, la munți roșiatici, acoperiți de cenușă neagră, parcă rău prevestitoare.
O ploaie măruntă ne-a însoțit pe ultima bucată, întețindu-se pe măsură ce ne apropiam de parcarea până la care se putea ajunge cu mașina (aproximativ 2000-2500 m altitudine).
Ajunși aici, echipați cu geci și fără umbrele, că doar porniserăm de la 30+ grade, pe un cer limpede ca luciul unui lac de munte într-o zi fără vânt, ne-am interesat de opțiunile avute pentru a continua drumul.
O ceață densă, de neînduplecat învăluia traseul rămas până în vârf.
Fiind destul de aglomerat și prețurile cam ridicate (telecabină, jeep 4×4 și ghid, ~100 euro), la care se adăugau ceața și ploaia deasă, am renunțat și ne-am plimbat pe jos prin împrejurimi.
Siracuza
Am părasit peisajul dezolant și am pornit spre Siracuza, o pagină despre istorie și artă.
Vechiul Siracuza, orașul lui Arhimede, ne-a întâmpinat în ultimele zile de vacanță cu povești despre istorie, palate, catedrale, muzee și castele, clădiri vechi, stiluri romane și grecești, armonios împletite și lungi plimbări prin piețele încărcate de simbolistică.
Aceasta a fost Sicilia, un alt capitol încheiat într-o toamnă târzie, un capitol ce poate va fi redeschis și continuat într-o săptămână nouă, de vară timpurie.
