Iată câteva locuri din Grecia, mai puțin cunoscute, pe care le-am ales anul acesta ca destinații de vacanță. Din nou, în extrasezon, la început de iunie, când temperaturile sunt numai bune de plajă şi vacanțele copiilor se mai lasă aşteptate.
Paralia Panteleimonos
Panteleimonos este un sat lângă Olimp, aproape de Salonic, pe care l-am descoperit întâmplător, mai tânără fiind, într-o plimbare fără o țintă anume prin Grecia.
Am oprit inițial, pentru o zi, în Salonic. Ne-am salutat, l-am cercetat şi am plecat. Nu era ce căutam atunci. Voiam un sat retras, cu multă verdeață și flori, căsuțe tipice, în stil mediteranean, terase din lemn cu garduri albe şi mese răzlețe cu fețe albastre în picățele. Iar marea să se facă simțită în orice colț. Să se vadă, să se audă, să miroasă. Era doar un portret idealist, nu speram să găsesc întocmai pe continent, relativ aproape de România, dar măcar să aducă un pic cu imaginația mea. Aşa vedeam eu Grecia, aşa speram să mă aştepte şi ea. Oriunde ne-am întâlni.
Am mai condus o oră din Salonic şi parcă imaginația a început să prindă contur. Am oprit în Leptokarya. Nu era tocmai ca în descrierea mea, ba chiar avea o tentă uşor dezordonată, dar simțeam că mă apropii întru-câtva… de ceva. Au urmat apoi sate mai mici care conturau din ce în ce mai pronunțat ideea mea: Skotina, Paralia Panteleimonos, Platamonas, toate retrase, liniştite, aşezate de-a lungul mării. Am ales Panteleimonos datorită Castelului Bizantin aflat pe dealul ce veghea marea. Îi dădea un aer mai intens. Transforma locul. Nu mai era doar un sat cu plajă, ci un sat cu o plajă și o poveste. Sunt ruinele unei fortificații din secolul al XIII-lea, cu rol strategic de-a lungul istoriei, care se poate vizita acum și la care se ajunge în 15 minute de pe plajă, urcând prin pădure.
Panteleimonos nu este o destinație spectaculoasă, dar are exact lentoarea pe care o căutam la momentul acela. O stradă lungă străbate satul dintr-un capăt în altul. De-o parte se află case albe, simple, cu grădini verzi și multe flori, majoritatea oferind cazare, magazine cu de toate, o mică brutărie şi câteva terase. De cealaltă parte se înalță hoteluri de doar câteva etaje, multe campinguri şi alte magazine şi terase. Străduțe scurte, perpendiculare, coboară din loc în loc, printre ele, până la plajă. Și totul se întâmplă pe câteva sute de metri.
E un mic sat, cu o plajă lungă, terminându-se cu un castel. El va fi, mi-am zis. În afara sezonului a fost exact ce am căutat, drept pentru care am mai revenit de câteva ori. S-a întâmplat o dată să-l prind şi în vacanța macedonilor şi sârbilor, principalii turiști de aici. Atunci farmecul boem s-a transformat într-o aglomerație kitschoasă: maşini parcate peste tot, lume înghesuită pe stradă, parfum prea puternic pentru o zi atât de caldă. Preț de câteva momente am şi uitat unde mă aflam. După numerele maşinilor puteam la fel de bine să fiu în Belgrad sau Skopje. Iar după aglomerație și vuiet, la noi pe litoral.
Pentru cei care vor să escaladeze Olimpul într-o tură de o zi, satele de aici sunt locuri perfecte de cazare, cam la 30-40 de minute de condus de intrarea pe traseu.
Kókkino Neró
La nicio oră de condus de Panteleimonos, un alt mic sat grecesc, nesperat de verde, ne-a găzduit pentru câteva zile. Poate şi datorită poziției sale, la baza muntelui Ossa e împânzit de atâta vegetație.
Tradus Apa Roşie, Kókkino Neró este vizitat în primul rând pentru izvoarele termale din zonă, bogate în săruri minerale, ce-i dau apei o tentă roşiatică… la fel cum s-a întâmplat şi cu costumul meu de baie, după ce le-am testat.
În rest, multă linişte şi mare. O faleză lungă, trei, patru terase de familie cu peşte proaspăt, salate, fripturi și musaca, alte câteva terase mai turistice lângă mare şi un bar abandonat cu mesele aranjate încă printre copaci, așteptându-și parcă clienții, loc numai bun de stat la umbră în după-amiezile prea călduroase. Asta am remarcat în primele plimbări.
Apa este curată, de un albastru-verzui liniștitor, plăcut. Plajele în schimb sunt înguste și pline de pietricele, la fel ca şi intrarea în mare. O singură plajă cu nisip se află la doi kilometri de centru, Platia Ammos. Este mai lată, umbroasă, cu două terase care servesc pește proaspăt și băuturi reci la baza ei.
În Kókkino Neró m-am simțit ca un localnic dimineața, când porneam spre plajă, cu un scurt ocol pe la patiseria din sat pentru o plăcintă tradițională cu vanilie. Cazarea de la Sotiria Apartments a fost şi ea în ton cu atmosfera. O cameră aerisită, draguță, în culori deschise şi decoruri din lemn, o terasă printre copaci, gazde primitoare, aflată foarte aproape de bazinele termale.
A fost plăcut aici, dar nu-i de stat mai mult de câteva zile. Drumul ne-a purtat mai departe, de la sunetul valurilor, spre susurul cascadei.
La aproape 10 kilometri de Kókkino Neró, parcurgând un drum în mare parte neasfaltat, dar mult mai bun decât altele de pe la noi şi încă vreo 20-30 de minute de mers lejer pe o potecă prin pădure, ne-am întâlnit cu Kalipso, cascada din muntele Ossa.
Şi nu neaparat căderea de apă impresionează, cât întreg decorul creat aici: lacurile formate, vegetația prea verde parcă, tot peisajul stâncos dimprejur. Ba chiar se poate înota la baza ei, în ochiul rece şi albastru format între stânci.
Skotina
La întoarcere am petrecut două zile și aici. Skotina este simplă. Multe vile care oferă cazare, multă plajă și cam atât. E lipită de Panteleimonos, în care se poate ajunge în 10 minute, pe jos. Nu sunt prea multe de făcut, doar zile lungi de plajă și liniște. Este o destinație preferată de familii, datorită întinderii mari de nisip și mare, cu apă lină și curată, care le permite să stea ore în șir la soare, iar copiilor să înoate în voie.
De aici sau din Panteleimonos se poate ajunge ușor la baza muntelui Olimp, care se înață semeț, lăsându-și crestele golașe la vedere de prin toate colțurile satului.
