Nici vara lui 2022 nu se putea încheia fără o vizită în Deltă.
A devenit un obicei plăcut să-mi petrec o săptămână plină aici, să lucrez dimineața sub șopronul răcoros, pe fundal subtil de muzică veche și triluri de păsări matinale.
Micul sejur a debutat în Murighiol, dar s-a desfășurat în mare parte în Sfântu Gheorghe, la fel ca și în anii precedenți. Liniștea e autentică aici, natura mai vie, marea mai liniștită, plaja mai sălbatică și nisipul mai fin. Oamenii sunt calzi și primitori. Viața satului merge înainte, fără a fi perturbată de turiștii străini de traiul lor zilnic. Te poți pierde printre sătenii visători și chiar dacă doar pentru o săptămână, le poți împrumuta stilul relaxat.
Deși fără prea mari activități în satul izolat între mare și Dunăre, de fiecare dată am considerat că o săptămână nu mi-a fost de ajuns. Și revenirea a fost cu atât mai sufocantă, cu cât, după ce abia mă acomodasem cu atmosfera plăcută, briza mării și viața în natură, m-am reîntors în căldura copleșitoare a unui oraș prăfuit, lipsit de culoare, printre blocuri gri și asfaltul care a înghițit orice urmă de verde.
Activități specifice zonei, care ne-au ocupat timpul petrecut aici
Viața satului
Să te plimbi pe străzile nisipoase, de-a lungul canalului, printre casele specifice zonei, unele cu stuf, altele vopsite în culori calde, este o experiență diferită de altele trăite în satele din alte zone.
Câte un pelican îndestulat de pește scrutează zarea. Se mai zărește din când în când și câte o egretă mică, albă, pășind elegant printre trestiile înalte.
Terasele din centru, umbrite de sălcii, păstrează note pitorești. Mesele din lemn, vopsite în nuanțele pădurii, te invită la o bere foarte rece.
Timpul se scurge fără grabă aici. Nu te îndeamnă să fugi încercând să-l ajungi din urmă. Totul constă într-o plăcută relaxare. Ești aici și viața te așteaptă. Uită de orice problemă și simte răcoarea sălciilor tăcute.
Mesele bogate în pește
În inima Deltei, fie că optezi pentru un restaurant cu specific pescăresc sau pentru o masă tradițională, la localnici, peștele proaspăt nu lipsește din vreun prânz îndestulat sau dintr-o cină variată. Îl poți servi chiar și ca mic dejun, dacă îți place atât de mult.
În funcție de perioada anului, te poți delecta cu felurite bunătăți din pește fript, prăjit, borș, pe plită, afumat sau marinat, icre, plachie sau saramură.
Dacă în anii anteriori nu am ratat mesele pregătite de localnici, din recomandări găsite pe diverse blog-uri, site-uri sau urmărind numerele de telefon lipite pe porțile caselor, anul acesta am ratat ocazia. Nici nu am depus prea mare efort în găsirea priceputelor gospodine, iar din sat lipseau anunțurile.
Am regretat puțin decizia, fiindcă nicăieri nu se mănâncă mai bine ca aici, dacă alegi bineînțeles locul potrivit. Am avut de-a lungul timpului și experiențe mai puțin plăcute: un prânz pregătit în grabă, cu porții mici și prețuri ridicate. Dar în general, am fost mulțumiți de alegerea făcută.
Am avut parte de adevărate festinuri, începând cu faimoasele ciorbe pescărești ce constau în platouri de pește fiert cu legume: crap, somn, știucă sau șalău, zeama acrișoară, servită separat și mujdei iute, proaspăt și aromat. Primului fel îi urmau peștii prăjiți, în crustă crocantă, la fel de variați și de gustoși. Bucățile de crap erau preferatele mele. La fel și șalăul, dar e destul de rar întâlnit. Peștii comuni serviți au fost crapul, somnul și scrumbia.
Un pahar de vin rece sau o țuică de casă se asortau numai bine și însoțeau în general ambele feluri. Deși puse la dispoziție în cantități destul de mari, abia dacă mai aveau loc după tot peștele servit.
O altă variantă, fără programare anterioară și fără prea multe căutări, ar fi Cherhanaua Veche, un local clasic din zonă, după cum îi spune și numele. Organizat în regim de autoservire, poți opta și aici pentru un prânz cu pește, mămăliguță și mujdei sau un borș acrișor. Toate produsele, deja pregătite sunt expuse într-o vitrină. Prețurile sunt accesibile, iar preparatele alese la cele două mese au fost de fiecare dată gustoase și calde.
Am avut parte și de o cină cu lufar și plachie de crap, care îmbina armonios toate aromele gastronomiei dunărene, la Green Village. Restaurantul elegant, luminos, aflat pe malul canalului, crează un decor aparte și o atmosferă boemă. Prețurile sunt ceva mai ridicate decât la alte restaurante din sat, dar servirea este promptă și preparatele foarte gustoase. M-au dus cu gândul la Pescăria lui Matei, din Agigea. Acolo am mâncat lufar la fel de bine pregătit.
O porție de lufar a fost 30 de lei, iar plachia tot pe acolo. O ciorbă pescăresască era 28 ron.
Pentru cei care nu sunt le fel de încântați de pește, La Sfătoi, aflat chiar în centru, poți găsi un meniu diversificat, începând cu pizza sau paste, până la fripturi de toate felurile, să ai de unde alege. Doar că peștele este vedeta deltei, pentru restul preparatelor nu te aștepta la un restaurant cu stele Michelin.
Atât la plecare, cât și la întoarcere ne-am delectat cu bunătățile din Murighiol, la hotelul-restaurant Laguna. Față de anii anteriori, prețurile au crescut considerabil, dar ciorba pescărească, deși acum 30 de lei, a rămas cel puțin la fel de gustoasă. La fel și șalăul sau crapul prăjit.
Plimbările pe canale și păsările Deltei
O experiență interesantă, mai ales din perspectiva peisajelor și a multitudinii păsărilor din zonă.
Am ales mereu plimbările de dimineață, deși se poate opta la fel de bine pentru un apus spectaculos văzut de pe barcă.
Un pahar de vin rece, o poveste despre istoria locului, stufăriș și nuferi, răcoarea plăcută, completează plimbarea. Câțiva pescari pe mal se încadrează și ei perfect în decor. Un stol de berze, câteva lebede, pescăruși, egrete, stârci și falnici pelicani își văd nestingheriți de treburi în mediul lor natural.
Festivalul Delta Fest și filme de seară în Camping Delfinul
Niciunei seri nu îi lipsește animația în Dolphin Camping. Am nimerit, la fel de întâmplător ca și anul trecut, la Delta Fest. Un festival de muzică folk în care seară de seară, profesori de muzică și copii talentați interpretează diverse compoziții proprii sau cover-uri, însuflețind atmosfera. După programul propriu-zis, cântăreții, sătenii și turiștii rămân la mesele de sub șopron, să încheie seara în acorduri vesele și muzică bună.
Nu este nici foarte aglomerat în această perioadă, de final de iunie.
La marele cinematograf în aer liber, chiar și înainte de Anonimul, se proiectează în fiecare seară filme mai vechi sau mai noi, pe toate gusturile.
Plaja pustie și marea lină
Nu există altă plajă asemeni celei din Sfântu Gheorghe. Are un aer sălbatic, pustiu. Mai mulți turiști întâlnești doar la intrare, unde se află și trei terase. Anul trecut erau doar două, dar încă se menține armonia unui loc retras. Sper ca zona să nu se aglomereze nici în anii ce vor urma, fiindcă i-ar disipa farmecul boem.
În rest doar liniște, vaci toropite de soare și pelicani plutind pe mare.
Nu sunt locuri umbroase de-a lungul întinderilor de nisip, doar tufișuri pitice din loc, în loc, adâncind parcă pustietatea.
Liniștea este atât de profundă, încât se aud, din păcate, semnele războiului vecin, ca niște tunete înfundate, stinse apoi în mare.
Dar Delta rămâne cufundată în pacea ei, în natura vie și armonia mării. Și fiecare an, deși în același sat cu mai puțin de 1000 de locuitori, îți oferă alternative diverse de a petrece zile cât mai plăcute.
