Sevilla este cunoscută pentru farmecul aparte, orașul per total fiind un muzeu în aer liber. Datorită arhitecturii clădirilor, a cartierelor centrale, cu străduțe înguste și întortocheate, șerpuind printre portocali încărcați de fructe și micuțe terase vesele, a copacilor plini de flori colorate, ce mărginesc fiecare bulevard sau a multitudinii palmierilor, aliniați ca niște umbreluțe verzi, ferindu-ne de soarele puternic de mai, Sevilla mi-a părut unul dintre cele mai boeme orașe vizitate, fiind desprins parcă din tablourile unui peisagist celebru.
Decorul de fundal este însuflețit de veselia locuitorilor, dar nici nu-i de mirare atunci cand îți duci viața de zi cu zi într-un mic colț de paradis, de dansurile stradale și bineînțeles, de nelipsitele spectacole de flamenco.
Andalucía
De mult aveam în plan să vizitez sudul Spaniei, dar nu reușisem să ajung până în acest mai însorit. Citisem despre frumusețea locurilor, despre amestecul de culturi care s-au conturat aici de-a lungul timpului și care și-au pus amprenta asupra orașelor, despre animația lor și dansurile stradale.
Am analizat fiecare loc în parte din Andalucía, ce are de oferit, prin ce se diferențiază: Almería, Cádiz, Córdoba, Granada, Huelva, Jáen, Málaga și Sevilla, despre fiecare popor care i-a influențat istoria și care și-a adus aportul în dezvoltarea și aspectul zonei, în cultura băștinașilor: puțin despre cartaginezi și mauri, care încă își lasă simțită prezența în arhitectura și decorurile principalelor obiective, dar și iberii, romanii și evreii, care au dat o nuanță zonei, prin cartierele albe și elegante, prin piețele deschise și cu cât aflam mai multe, cu atât mi se contura mai pronunțat imaginea unui loc aparte.
Am cumpărat biletele de avion cu aproximativ o lună și jumătate înainte, la Wizz, cu 30 de euro de persoană până în Sevilla și încă 30 de euro, retur din Málaga. Zborul a durat undeva în jur de patru ore, fără întârzieri din fericire.
Aveam la dispoziție nouă zile, prin urmare am ales doar trei dintre orășelele Andalucíei pe care să le vizitez pe îndelete. Așa am decis să aloc trei zile pline Sevilliei, una Córdobei sau Granadei, aici planul era încă flexibil, fără vreo rezervare anterioară și restul vor fi consumate în Málaga, cu o zi dedicată traversării pe Caminito del Rey.
Sevilla
Este cel mai mare dintre orașele Andalucíei și pentru a-și păstra reputația exotică, ne-a întâmpinat încă de la sosire cu șiruri colorate de oleandrii, orânduiți asemeni unor soldați ce-ntâmpină solemn coloana oficială, pe bulevardele aerisite și palmieri înalți cu iz de vară veșnică și miros de vacanță.
Cazarea
Deși destul de cald în perioada aleasă, puțin peste 30 de grade, nu am resimțit toropeala atât de apăsătoare. Ne-am cazat chiar în inima orașului, în Plaza de Santa Cruz, într-un apartament cu vedere spre o grădină de portocali. Prețurile în zona centrală, pentru un apartament cu două camere și living (potrivit pentru patru persoane) nu variau prea mult, fiind undeva în jur de 160 de euro pe noapte. Vederea și locația au meritat toți banii.
De la aeroport în centru
Am ajuns de la aeroport în centru cu autobuzul, traversând apoi până la apartament un parc bogat în palmieri, oleandrii și ginkgo biloba (am aflat apoi ca se numeau Grădinile lui Murillo). Totul părea desprins din vederile vechi, în care încercau parcă să se înghesuie toate culorile lumii.
De vizitat
Trei zile pot spune că nu au fost suficiente pentru a vedea tot ce ne propuseserăm, fiindcă și simplele plimbări pe străduțele înnodate printre clădirile istorice aveau un aer aparte, care te îndemna să te pierzi ore în șir printre zidurile colorate și terasele vesele.
Prima zi am alocat-o în întregime descoperirii orașului: clădirilor înalte din zonele mai puțin turistice, bulevardelor largi, decorate de flori și centrului istoric, cu piețe celebre, mărginite de șirurile de portocali, cu faimoasa catedrală din Sevilla, simbol al orașului, înălțându-și turnurile impunătoare și cu vedere spre zidurile masive de la Real Alcázar.
Am rămas surprinși de prețurile mici din terase și restaurante, mai mici decât în oricare altă țară vestică vizitată. Te invitau parcă la orice pas, vioaie, la o bere foarte rece și tapasuri diverse. Prețurile tapasurilor variau undeva între 2.50 și 3.50 euro, iar berea, servită la pahar în majoritatea localurilor, între 1.5 și 2.5 euro. Bineînțeles că puteai opta și pentru un pahar rece de Sangria, undeva în jur de 2 euro.
Cartierul Santa Cruz și Centrul Istoric (Barrio Santa Cruz y el Centro Historico)
Fostul cartier evreiesc al Sevillei, aflat în centrul vechi, unde se găsesc și Real Alcázar și Catedrala, a fost și locul în care ne-am cazat.
Casele albe, în linii regulate, îmbrăcate cu multe flori și obloane asortate, umbresc străzile pietruite și înguste care șerpuiesc neobosite prin toate ungherele orașului.
Zona este foarte animată, fiecare străduță fiind plină de mici terase și restaurante locale și portocali colorați. Totuși, portocalele de aici nu sunt comestibile. Pe cât de apetisante ar părea, ele sunt mai degrabă un decor specific centrului, fiind tratate pentru a-și păstra prospețimea și nuanțele puternice.
Catedrala din Sevilla și Turnul Giralda (Catedral de Santa María de la Sede de Sevilla)
După ce am descoperit ce locuri ascundea orașul, am continuat cu catedrala și al său turn, ridicat deasupra întregului centru.
Biletul de viziare pentru ambele obiective este 11 euro și se poate rezerva și online, pentru a evita cozile de la casele de bilete (Recomand rezervarea de pe site-ul oficial. Pe paginile intermediare, prețurile sunt ceva mai mari). Neașteptat, pentru rezervările online se mai adaugă taxe de unul sau doi euro față de prețul caselor de bilete, dar puteți evita astfel cozile destul de lungi formate la orele de vârf.
Este cea mai mare catedrală gotică din lume, construcția inițială fiind o moschee maură, distrusă și reconstruită în 1500 sub forma catedralei prezente, mai puțin turnul Giralda și curtea, acum plină de portocali, menținute încă din vremea maurilor.
În interiorul ei se află mormântul lui Cristofor Columb, într-un sicriu de bronz, purtat de patru figuri alegorice reprezentând regatele Spaniei în timpul vieții lui Columb: Castilia, Aragon, Navara și Leon, pe lângă multe picturi de Goya, Murillo și alți pictori faimoși ai Spaniei sau camere pline de simboluri religioase.
Urmează turnul cu clopotniță, Giralda, cu o înălțime de 104 metri, în care se urcă pe o rampă în spirală. Spre deosebire de catedrală, aici a fost ceva mai aglomerat, dat fiind spațiul restrâns.
Turnul este un fost minaret, păstrat de pe vremea moscheei maure, devenind astfel un simbol al orașului. Vârful turnului, în jurul căruia te poti plimba, oferă o perspectivă de ansamblu asupra Sevillei.
La finalul vizitei ne-am odihnit puțin la umbra portocalilor aflați în grădina catedralei.
Alcázarul din Sevilla (Real Alcázar de Sevilla)
Nu puteam omite nici palatul din Sevilla, unul dintre cele mai vechi palate din Europa, încă în uz. Alcázarul din Sevilla este folosit pentru a găzdui familia regală spaniolă, oficiali și demnitari de stat, fiind inclus și în patrimoniul UNESCO.
Porțile de acces și interiorul păstrează elemente gotice și renascentiste, conturându-se și aici influențele culturilor creștine și maure.
Intrarea în palat se face pe Poarta Leului, datând din secolul al XII-lea, construită într-un zid masiv cu rol de apărare. Deasupra intrării este un leu cu coroană pe cap și o cruce în gheare, o reprezentare a creștinismului care a precedat perioada islamică.
Vizita noastră s-a întins puțin peste două ore pe cele două etaje ale palatului. Cele mai multe camere sunt nemobilate, însă ceea ce le evidențiază sunt decorațiunile tavanelor și părțile superioare ale pereților. În Salonul lui Carlos al V-lea se remarcă faimoasele azulejos, plăci decorative de faianță din secolul al XVI-lea.
La subsolul clădirii sunt băile Doamnei María de Padilla, amanta lui Petru de Castilia, răcoroase și intime. A fost refugiul perfect într-o zi toridă, temperatura în interior fiind cu 10-15 grade mai mică decât la exterior.
Numeroasele grădini sunt însă într-adevăr spectaculoase, fiind considerate printre cele mai frumoase din lume, aglomerate de palmieri înalți, flori multicolore, livezi de portocali, labirinte construite din vegetația verde, fântâni și ochiuri limpezi de apă. Fântâna Faimei, aflată aici, este unică în Spania. Este o fântână muzicală care cântă din oră în oră, odată cu scurgerea apei.
Intrarea a fost 13.50 euro (cumpărat online, biletul costa 14.50 euro, pe site-ul oficial).
Arena de tauri (Plaza de Toros)
A fost una dintre cele mai mari arene pentru luptele cu tauri din Spania, construită în secolul XVIII, având o capacitate de aproximativ 13 000 de spectatori. Lângă arenă se află și un mic muzeu care spune povestea locului. Costumele decorate ale toreadorilor, diverse obiecte folosite în lupte, capete de tauri, picturi și fotografii, toate prezentă istoria și evoluția evenimentelor petrecute aici.
La intrarea în arenă se află o mică capelă dedicată Fecioarei Milei (Virgen de la Caridad), unde se rugau toreadorii înainte de a porni lupta cu taurii.
Din păcate, toti taurii răniți în lupte erau uciși.
Biletul de acces pentu o vizită în arenă este 10 euro de persoană.
Piața Spaniei (Plaza de España)
Aflată în parcul María Luisa, este una dintre cele mai cunoscute piețe din Sevilla, construită în stilul Renascentist spaniol, în formă de semicerc. Clădirile au fost ridicate inițial pentru expoziția Ibero-Americană din 1929, organizată în semn de pace, pentru a întări relațiile Spaniei cu celelalte țări participante.
A fost restaurată și redeschisă în 2010, păstrându-se întocmai liniile arhitecturale originale.
În mijloc se află o fântână și un canal de jur-împrejur, pe care vizitatorii se pot plimba cu barca.
Arhiva Indiei (Archivo de Indias)
Aici sunt găzduite documentele importante ce prezintă istoria Imperiului Spaniol în America și Asia. Clădirea a fost înscrisă și ea in patrimonul UNESCO, alături de Real Alcázar și Catedrala din Sevilla.
Intrarea este gratuită, iar prezentările și descrierile afișate sunt toate în spaniolă.
Spitalul Venerabililor Preoti (Hospital de los Venerables Sacerdotes)
Servind în secolul XVII ca spital pentru preoți, în clădirea construită în stil baroc se poate vizita o expoziție dedicată pictorului Velázquez și catedrala decorată de picturi murale, pe ritmul muzicii de orgă.
Intrarea este gratuită.
Grădinile lui Murillo (Los Jardines de Murillo)
Este parcul traversat chiar la venire, dedicat pictorului Murillo.
În mijlocul parcului se află și un monument ridicat în onoarea lui Cristofor Columb.
Muzeul de Arte Frumoase (Museo de Bellas Artes)
Intrarea a fost gratuită și muzeul ne-a prezentat picturi începând cu Evul Mediu, continuând cu perioada Renașterii, Epoca Barocă și până în secolul XX, majoritatea artiștilor fiind spanioli.
Clădirea urmează și ea modelul sevillan, cu arcade și grădini luminoase.
Caraca Victoria (Nao Victoria)
Un mic muzeu în care se prezintă istoria expediției organizate de Magellan, câteva instrumente de navigație și alte obiecte folosite pe mare, iar Victoria este replica singurei nave care a facut ocolul pământului, din cele cinci pornite în jurul lumii, care s-a și întors la mal.
Intrarea este 6 euro și cuprinde micul muzeu și vizitarea bărcii.
Turnul de Aur (Torre Del Oro)
Pe malul râului Guadalquivir, în apropiere de Nao Victoria, se poate urca gratuit în Torre Del Oro.
Turnul a fost construit în secolul XIII, când Spania a fost invadată de mauri, având rolul de a preveni atacurile neașteptate dinspre râu. Acum servește drept muzeu naval, pe cele trei etaje până în vârf fiind expuse machete, hărți, instrumente de navigație și documente reliefând istoria maritimă a Sevillei și importanța râului Guadalquivir.
Localuri de tapas, paella și sangria
Bineînțeles ca seara am petrecut alături de localnici, am degustat din variate tapasuri, am experimentat înghesuiala și veselia din micile baruri și restaurante sau terase împrăștiate pe străduțe.
Seara tot centrul este animat. Cum am aflat chiar înainte de venire, pentru a recunoaște un local autentic andaluz, trebuie să auzi încă de la intrare vuietul oamenilor, râsetele colorate și clinchetul paharelor. Andaluzii sunt oameni veseli, vorbăreți și plini de viață. Și chiar așa am găsit și terasele, iar micile baruri, aglomerate până la refuz. Totul însă se liniștește după miezul nopții.
Un oraș special, de văzut nu o dată, ci de trait o viață-n el…
