Îmi place primăvara în Italia. Atât de colorată, atât de tânără, atât de vie.
Spre deosebire de celelalte anotimpuri, primăvara are parcă mai multă imaginație. Întregul peisaj este pictat mai vesel. Culorile se întrec în nuanțe puternice, iar cerul sticlos le intensifică sentimentele transmise.
Am vizitat frumoasa Italie în toate anotimpurile, dar aș recomanda finalul primăverii, pentru o experiență autentică.
În primul rând, sezonul este abia la început, iar turiștii își fac destul de rar apariția, comparativ cu lunile de vară. Localnicii sunt cei care se bucură de propria țară și, pierdut printre ei, îți poți însuși, chiar dacă pentru scurt timp, stilul clasic italian, natural, gălăgios, colorat și vesel.
Și vremea este pe cât se poate de potivită, evitând în sezonul florilor căldura sufocantă a verii. Soarele Toscanei este pe placul lungilor plimbări, pe plaiuri verde crud, pe dealuri și coline, unde natura și-a expus tablourile celebre. Iar plajele aflate spre sud, în luna mai, te îmbie goale, primitoare, cu ape liniștite și limpezi. Marea este puțin mai rece, însă potrivită unor reprize relaxante de înot. Majoritatea celor prezenți în acest anotimp sunt tot italienii, veniți aici din nord, preferând și ei să-și facă vacanța în lunile libere, dar totuși calde, ale anului.
Iar traficul este mult mai lejer pe coasta șerpuită, împletită printre dealurile pline de vegetație. În zilele aglomerate de vară, drumul aflat deasupra mării, ce leagă orășelele din zona Amalfi, devine sens unic. Este necesar, pentru a face față mașinilor și autobuzelor care străbat zona și pentru a evita blocajele, pe serpentinele înguste, atunci când se întâlnesc venind din sensuri opuse.
Dar cel mai mult îmi place contrastul peisajului. Primăvara, culorile își păstrează cele mai intense nuanțe. Florile roz, galbene, albe, se agață cu îndârjire de fiecare gard, urcă voioase pe fiecare casă, decorează în nuanțe calde orice zid din piatră rece.
Lămâi și portocali bogați și parfumați, străjuiesc drumurile ce coboară spre plaje. Lămâii sunt copți deja la final de primăvară, datorită climatului blând, așa că ne-am lăsat deseori pierduți, în culori și imagini, prin livezile parcă nesfârșite, scăldate de soarele după-amiezii.
La final de mai, în golfulețele ascunse pe coasta amalfitană, golfulețe pline de altfel în sezonul verii, ne-am refugiat doar noi, câțiva italieni și doi, trei nemți, aflați într-o vacanță timpurie. În rest, doar pescărușii ne-au vegheat atenți orice mișcare, iar marea limpede și un pic rece, ne-a stat ore în șir, la soare, alături. Am înotat, ne-am bucurat de liniște, de povestea și armonia locului.
Lăsând în urmă sudul și livezile de lămâi, am continuat cu orașele boeme ale Italiei, orașe care mi s-au părut la fel de potrivite anotimpului, ca și plajele întinse.
Nu numai vremea a fost de partea noastră în lungile plimbări pe străduțele pavate cu artă și poveste, dar și orașele, nu prea aglomerate, pline doar de culoarea lunilor de primăvară.
Muzeele și alte obiective, parcurile, grădinile, toate ne-au așteptat cu porțile deschise, accesibile și mult mai puțin înghesuite.
Într-adevar, nici toamna nu vor fi atât de agitate, precum vara sau iarna, în preajma Sărbătorilor, însă dispar arcadele de flori și nuanța primăverii se pierde între reprizele scurte de ploi și cenușiul anotimpului rece.
Restaurantele, terasele înșiruite pe străduțe, cu umbreluțe colorate și muzică înviorătoare, scaldate în razele unui soare delicat, ne-au îmbrățișat și ele vesele, la fiecare colț de stradă, în tonuri naturale, de zile calde și fericire.
Ne-am bucurat alături de localnici, am savurat mâncăruri autentice și am trăit din plin, o primăvară italiană.
