Paris este orașul luminilor și al poveștilor de dragoste. Al artei și al lungilor plimbări de-a lungul Senei. Al unui amestec închegat de oameni și culturi. Al serilor nesfârșite de cabaret și jazz, pe ritmuri nuanțate de aroma puternică a vinului roșu, sec.
Nu aș fi putut lăsa Parisul în urmă fără a trăi puțin din viața lui de noapte.
După dimineți boeme petrecute la pas pe străzile elegante și amieze pline, colindând faimoasele muzee și palate care au făcut Parisul celebru, nimic nu încheia mai bine o zi completă, decât o seară pierdută în povestea orașului, printre locuitori și clinchet de pahare, în acorduri subtile de jazz.
Este un freamăt continuu în capitala contrastelor, o agitație plăcută, învăluită de aerul clasic parizian.
Cluburile și terasele luminate se umplu seară de seară de personaje variate: fete cochete și băieți veseli, doamne elegante, alături de bărbați chipeși, toți conturând un Paris activ, visător și energic.
Mesele sunt aproape lipite, orientate spre stradă, iar cei strânși pe timpul zilei își savurează cafeaua contemplând în liniște orașul și trecătorii. Toți par dintr-o vedere veche, care încearcă să redea într-o imagine concentrată întreaga esență a Parisului. Pe înserat, atmosfera din timpul zilei se transformă. Culorile se schimbă, luminile se aprind, un vuiet vesel plutește în aer.
Asta am vrut și eu să fac. Să pătrund în decor, să împrumut puțin din stilul local. Și am vrut să se întâmple în acorduri de jazz.
Am ales în săptămâna petrecută aici două cluburi dedicate genului, diferite ca prezentare, ambele însă cunoscute printre iubitorii de muzică. Unul clasic, intim, plin de tineri visători și muzică bună, celălalt mai elegant, sofisticat și foarte cunoscut, aflate chiar în centru.
38Riv Jazz Club
Primul, 38Riv Jazz Club, pe Rue de Rivoli, promovează formațiile locale de jazz, mai puțin cunoscute. Sau cel puțin așa mi-a lăsat impresia la o primă vizită. Decorul localului este mai degrabă familiar, ca o întâlnire între vechi prieteni.
Este unul dintre cluburile în care nu se fac rezervări. La ora stabilită se formează coadă în fața, iar intrarea presupune o băutură de orice fel consumată și patru euro adăugați pe lângă. Dacă într-adevăr ți-a plăcut spectacolul, mai poți contribui cu o sumă simbolică pentru formație, pe lângă cea de la intrare.
Clubul se deschidea la ora 20, în lunea aleasă și la subsol, pe o mică scenă, în fața scaunelor aranjate pentru spectatori, cântăreții s-au întrecut în note și acorduri.
Spectacolul se repeta în fiecare seară, cu teme variate. Marți se putea asculta și muzică funk live.
După concertul de două ore, a urmat și un jam session, în care s-au alăturat și alți instrumentiști și atmosfera s-a aglomerat, ritmurile au zburat libere prin sală, pianul și contrabasul au creat o forfotă plină de viață. Notele s-au împrăștiat și acordurile s-au încrucișat cu trăirile trezite în fiecare dintre cei prezenți.
Nu trebuia să fii o personalitate pentru a putea acapara scena. Invitația era deschisă tuturor celor care cunosc muzica.
După cele două ore prinse în programă, jam session-ul, cu artiști sau amatori și ritmuri vioaie a continuat încă trei ore.
A fost o experiență interesantă. Decorul și energia transmisă pe ritmurile profunde au dat glas orașului.
Dar am vrut și altceva, să vedem și anii de experiență. Să trăim puțin alături de cei mai faimoși.
Le Duc des Lombards
L-am ales în ultima zi din Paris, pentru a încheia corespunzător. Un club popular din Franța, Le Duc des Lombards. Lucrurile au stat puțin diferit, rezervarea fiind necesară cu ceva timp înainte, iar prețul și el într-o altă categorie, 36 euro de persoană pentru o reprezentație de o oră și jumătate.
Spectacolele erau setate în două intervale, de la 19.30 și de la 21, continuând și aici cu un jam session, până la patru dimineața.
Cei prezenți s-au afișat diferit față de micul club aglomerat de tineri colorați. Majoritatea erau trecuți de a doua tinerețe, cu experiență în ale jazz-ului. S-au prezentat eleganți, simandicoși, așteptând să-și adauge și noua trupă, aflată pentru prima dată în Paris, în portofoliul vast de cântăreți de jazz.
Au făcut spectacol Judith Owen & Her New Orleans Gentlemen Callers, cu o lungă istorie printre trupele americane de jazz.
Mișcările, sunetul saxofonului, pianul, formau parcă un val de ropote eliberate în public, ce alergau haotic printre spectatori și se întorceau din nou pe scenă. Și o luau de la capăt. Neobosite, vii, surprinzătoare.
Totul se petrecea rapid. Melodia, vocea puternică, mesajul, oamenii, din nou contrabasul, apoi saxofonul și trompeta. Scena emana viață.
Am combinat ambele seri de jazz cu un pahar bun de vin roșu, asortat întocmai ritmului. Cum altfel aș fi degustat mai bine aroma Parisului.
Jazz-ul nu se dansează. Se ascultă, se privește, se trăiește…
