Nu trebuie să ne lăsăm descurajați de finalul sezonului cald și nici să căutăm vara pierdută la capăt de lume. Fiecare perioadă își are farmecul propriu, chiar dacă la început ne putem simți puțin apăsați de zilele tot mai scurte, ploile tot mai dese, soarele lipsit parcă de vlagă, valul monoton și rece așternut pretutindeni, verdele furat și concediile aparent pe terminate. Există soluții pentru a umple zilele indiferent de vreme, indiferent de anotimp și fară deplasări lungi, doar un plan nestructurat, câteva idei adaptabile și fiecare clipă trăită din plin.
Imaginația nu are limite, iar ideile vin și pleacă nestingherite. Trebuie doar să le încetinești ritmul, să le deslușești mersul și să ți le însușești, dacă îți par potivite.
Așa a fost și sâmbăta noastră la munte, lipsită de perspective, apăsătoare și gri, când toate planurile făcute inițial păreau compromise și nici vremea nu ne oferea prea multe alternative. Atunci am decis să revedem prieteni vechi, aflați în zonă, să bem o bere bună într-un local drăguț și să povestim cât cuprinde, activități mai rar sincronizate când aveam opțiuni diverse.
Ultimul weekend de august, deși încă suficient de cald, s-a prezentat destul de neprietenos și mohorât, cu ploi mărunte și apăsătoare, hotărâte să ne urmeze pretutindeni pașii.
Am plecat din Bușteni, unde orice plimbare pe munte a fost încă de dimineață compromisă de ceața vâscoasă și ploaia din ce în ce mai îndrăzneață, spre Brașov, ce promitea o vreme un pic mai tolerabilă.
Și chiar dacă nu ar fi fost, scopul vizitei era o întâlnire cu câțiva prieteni, multe povești ce se asteptau spuse, o după-amiază prelungită cu o bere bună și o întâmpinare a noului anotimp cu zâmbetul pe buze, nedescurajați în fața primelor semne de sfârșit de vară veselă.
Mică reuniune în Aftăr Stube
Noi am ales Aftăr Stube, descoperit pe același peisaj îndoielnic și monoton, dar mult mai rece, la început de primăvară, când doar am deslușit atmosfera ce s-ar fi închegat în curtea interioară într-o zi cu soare și ne-am propus să revenim atunci. Însă timpul s-a scurs prea repede și iată-ne ajunși aici mai târziu decât ar fi trebuit.
Fiind încă devreme și cei mai mulți preferând zona Republicii, bulevardul încărcat de terase, magazine și agitația cotidiana, Aftăr Ștube ne-a întâmpinat liniștit, cu măsuțe tăcute sub salcâmii tineri și o melodie discretă pe fundal. Exact cum ne-am și dorit.
Meniul de beri artizanale ne-a afișat câteva opțiuni locale de beri aromate, unele nefiltrate, mai dulci sau foarte amare, Mustață, Zăganu, Ground Zero etc potrivite unei întâlniri cu prieteni vechi care au multe să-și împărtășească într-o zi înnorată de sâmbătă după-amiază.
Prima poveste a pornit cu berea Mustață, cu poftă de viață, ce a cerut și o porție mare de nachos gustoși, cu mult cașcaval.
Câteva raze timide s-au strecurat și ele pe terasa în care deja se instalaseră și alte grupuri de tineri vorbăreți și glasuri zglobii răsunau acum de pretutindeni.
Orele s-au scurs pe nesimțite și ideile păreau să nu mai contenească. Amintiri, întâmplări, propuneri, toate se înghesuiau la masă și nimeni nu era încă pregătit să-și încheie ziua. Poate că a contribuit și atmosfera, sau poate grupul de prieteni, sau berea Mustață, urmată de Csíki Sör-ul unguresc, dar iată că o zi banală s-a transformat într-o ieșire detașată, neplanificată și totuși mult așteptată de fiecare dintre cei prezenți.
Un Zăganu în Tipografia
Ne-am oprit preț de un Zăganu la pahar și la Tipografia, renumită atât pentru berea artizanală rece și aromată, cât și pentru ceaiurile speciale preparate și servite într-un mic local cochet, căci încă mai aveam multe de spus.
O plimbare scurtă pe bulevardul Republicii până în piața Sfatului și am revenit apoi în Bușteniul ploios și rece.
Munții își ascunseseră cu toții crestele în valul gros de ceața, iar orașul spălat de ploaia zgomotoasă părea îngândurat și singuratic.
Coborând în gara aproape pustie am simțit imediat mirosul proaspăt al frigului. Unde e vara caldă, unde sunt zilele lungi și nopțile senine, cu stelele și luna jucându-se pe cerul sticlos, lăsând la vedere vârfurile ascuțite, stâncoase ale Bucegilor? A mai trecut un sezon, a mai trecut o vară plină…
