Deși am legat această vacanță de săptămâna hai-hui prin țară, un weekend și o zi, pornind direct din București, sunt suficiente pentru a bifa toate activitățile din zona Balvanyos și a te relaxa apoi nestingherit de trecerea timpului și alte griji cotidiene, la spa-ul resort-ului.
Am repetat experiența în câteva rânduri, alegând întotdeauna sezonul rece, datorită piscinelor termale exterioare, cu vedere spre pădurea de conifere. Aerul proaspăt, înțepător de toamnă timpurie, crează un contrast plăcut alături de căldura bazinelor și a saunei cu miros de brad. Însă iarna, iarna mă atrage cel mai mult. Brazii pudrați, ca niște majordomni cărunți, cu multă experiență, pledând serioși în fața invitaților, mirosul pădurii înghețate și fulgii de zăpadă suflați de vânt, topiți de aburul izvoarelor, completează un decor desprins parcă dintr-o poveste veche.
Pentru a întâmpina sezonul rece și anul acesta am petrecut două zile aici, la final de septembrie. Vremea deja își schimbase nuanța de vară și începea să se încadreze în tiparul urmărit.
Lacul Sfânta Ana, nuanțe întunecate într-o zi ploioasă
Imediat ce am ajuns, dat fiind că check-in-ul la Balvanyos Resort se face începând cu ora 16:00 PM, ne-am îndreptat mai întâi către Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România. Aflat la aproximativ 10 kilometri distanță, lacul se ascunde între pădurile dese, după câteva serpentine pe drumul ceva mai bun decât în anii anteriori.
În apropiere, se deschide o parcare spațioasă, un magazin de suveniruri lângă și două standuri cu mâncare rapidă și cafea. Parcarea este cu plată, 30 ron pentru trei ore, fiind inclus în preț și turul ghidat prin tinovul Mohoș, aflat vis-a-vis.
Aici am lăsat mașina și am pornit pe jos către lac, coborând aproximativ 100 metri diferență de nivel, transpuși în puțin peste un kilometru de drum asfaltat sau scurtături marcate prin pădurea înconjurătoare.
Deși se poate ajunge cu mașina, accesul este blocat tocmai pentru a păstra nealterată frumusețea naturală a locului și a limita pe cât posibil poluarea din jurul lacului. Un singur microbuz, dedicat persoanelor cu probleme în deplasare, parcurge întreg drumul spre Sfânta Ana.
La capătul șoselei se zărește întinderea întunecată de apă, ca o poză dintr-o carte ilustrată de geografie. Nimic nu tulbură parcă liniștea așternută peste pădure și lac. Lângă poteca ce leagă drumul de mal, se află câteva standuri cu băuturi și gustări și un post de închiriat bărci. Vara probabil zona este mult mai aglomerată, însă de cele câteva ori în care am ajuns, am fost printre puținii turiști, dar din păcate, nici nu am prins vreodată soare.
Cu toate că prefer zilele însorite și culorile nuanțate în lumina caldă, norii grei și frigul apăsător au pustiit peisajul, transformându-l într-un loc doar pentru noi.
De fiecare dată am urmat și traseul de o jumătate de oră din jurul lacului, pentru o perspectivă completă asupra locului parcă împietrit de vreme.
Tinovul Mohoș sau Lacul cu Mușchi
Ne-am îndreptat apoi către parcare. Urma turul ghidat în Tinovul Mohoș (tradus din maghiară – Lacul cu mușchi). La bază tot lac vulcanic, format în craterul unui vulcan, ca și Sfânta Ana, Tinovul Mohoș este acum o zonă mlaștinoasă, cu doar două ochiuri de apă neagră, ce vor dispărea probabil și ele peste ani, acoperite de mușchii de turbă ce împânzesc locul.
Turul constă într-un circuit pe podețe de lemn, alături de un ghid care-i prezintă istoria, fauna și flora înconjurătoare: bumbăcărița, albă, pufoasă, rozmarinul de munte, afinele și roua cerului, planta insectivoră căutată cu interes de fiecare vizitator și câte și mai câte. Va trebui să mergeți acolo pentru întreaga poveste.
În interiorul tinovului, temperatura a fost în acea zi de doar șapte grade, cu mai mult de cinci grade sub temperatura din exterior.
O mare parte din copaci sunt uscați, din cauza invaziei necontrolate de gândaci consumatori de lemn.
Anul acesta circuitul a fost întrerupt, revenind pe același drum, pentru că zona de ieșire prin pădure este locuită acum de câțiva urși, ale căror teritorii tind sa fie respectate de localnici. Din când în când, un pui de urs își mai face apariția pe drumul spre lac, așteptând recompensa cu care a fost obișnuit, un obicei greșit dat de turiști, ce condamnă la o soartă nedorită animalele sălbatice.
Un popas gustos la Istvana
Încă mai aveam puțin timp rămas până la ora check-in-ului, așa ca am dat o fugă și la restaurantul Istvana, aflat în apropiere de Balvanyos, unde ne-am delectat cu specialitățile casei, într-o atmosferă primitoare, după o jumătate de zi tot pe drumuri.
Cazarea la Balvanyos
Și de aici ne-am instalat la Balvanyos, profitând de piscinele cu ape termale, un pahar de bere Csíki Sör sau un cocktail pe marginea bazinului și câteva momente de liniște, înconjurați de natura proaspătă.
Seara, atmosfera a fost completată de Gastro Lab, restaurantul de lânga hotel, cu un decor elegant, în culori și lumini calde la interior, pe ritmuri subtile de jazz.
Și pe terasa s-a putut savura un vin bun, în jurul focului, potrivit celor mai puțin de 10 grade resimțite.
Aștept o iarnă senină, cu zăpadă bogată așternută peste brazii verzi, privită din bazinul cald și poate și cu o urmă de soare oglindită în lacul întunecat.
