Imediat ce treci de Vama Veche, se deschide puțin prăfuit, pustiu și sălbatic, litoralul bulgăresc. Contrastează puternic cu zarva lăsată în urmă în stațiunile de la noi. Mai ales în weekend-urile prelungite sau în plin sezon.
Durankulak, Krapets, Ezerets și Shabla sunt primele care te întâmpină, odată pătruns pe teritoriul străin, puțin sfioase, cu plaje discrete, campinguri umbroase și câteva repere istorice care pot fi vizitate.
E multă liniște aici și totul pare natural. Casele localnicilor, magazinașe înghesuite ce vând de toate, mult verde, puțin dezordonat, pe câmpurile întinse de-o parte și de alta a șoselei, plaje cu nisip fin, marea, și ea pustie și albastră.
E doar o primă impresie pe care ți-o lasă Bulgaria însă.
Odată ce treci de Kavarna, călătorind tot spre sud, pe măsură ce te afunzi în micile localități înșirate pe malul Mării Negre, animația revine. La fel și terasele încărcate, și promenadele pline, și zumzetul mai agitat al mării.
Aici începe zona turistică, preferată şi de români. Orașele par un amestec cu de toate: și vechi, și nou, hoteluri refăcute în grabă, ce par din alt peisaj pe lângă resorturile de patru stele din imediata apropiere, magazine, terase cu umbrele colorate, tonete de înghețată, miros puternic de pește și scoici, săpunuri și creme de trandafiri. Toate tradițiile bulgărești adunate și expuse în magazinele înghesuite pe străzile principale.
Hotelurile nu păstrează un tipar. Unele sunt mai opulente, altele au un aer învechit. Care mai de care cu prezentări mai ofertante și meniuri mai bogate. Saune, centre SPA, piscine, vedere spre mare sau spre oraș, mic dejun sau all inclusive, bulgarii au incercat să le înglobeze pe toate.
Totuși, de 1 mai nu este deschis oficial sezonul, așa că indiferent pe unde ne-am plimbat, i-am prins pe vecini în frenezia pregătirilor.
Tyulenovo
Ne-am cazat în Tyulenovo, în hotelul cu același nume, destul de nou și cu o poziție avantajoasă, chiar pe malul stâncos al mării. Toate camerele au o priveliște deosebită, fiind orientate spre mare, cu terase individuale și geamuri uriașe, cât să pătrundă bucăți generoase din peisajul așternut afară.
Mi-a plăcut trezirea înviorătoare, scăldată în lumina primelor raze, pe fundal discret de valuri sparte de țărm.
Tyulenovo este încă destul de sălbatic și exceptând cele două hoteluri de aici și o pensiune aflată câteva minute de mers mai sus de mare, nu am remarcat alte cazări turistice. Doar casele tradiționale ale localnicilor.
Fiecare hotel își are restaurantul propriu, cu diverse specialități din pește, salate și bere foarte rece. Prețurile sunt sub cele din Romania și preparatele foarte gustoase.
Restaurantul hotelului Tyulenovo, deși cu o terasă elegantă, aflată chiar deasupra mării, nu excelează din punct de vedere al diversității sau al aromelor. Dar poate că priveliștea oferită compensează micile neajunsuri.
Celalalt hotel, Delfina, este specialist în peștișorii prăjiți însoțiți de un munte de cartofi, iar la pensiunea-hotel Staro Vreme am degustat lufar proaspăt cu salată Shopska și ardeiul iute, specific bulgăresc, copt și apoi murat. Nu știu de ce la noi încă nu s-a preluat acest produs spectaculos din punctul meu de vedere.
În timpul zilei locul freamătă de oameni care pozează stâncile frumos sculptate de vânt și ape, se plimbă pe faleza înverzită sau, pe timp de vară, înoată în apa destul de albastră. Sunt câteva locuri în care se pot escalada stâncile și se ajunge relativ ușor la mare, pe platforme parcă special amenajate sub forma unor foarte mici plaje din piatră.
Și seara se așterne liniștea. Doar marea își aruncă valurile într-un cântec prelung, apoi amuțește întreg decorul. Rămâne ca o vedere pictată, până apare iarăși soarele.
Shabla
La 11 kilometri distanță de Tyulenovo, este și Shabla, cu plaje mai generoase şi nisip fin. La fel de multă liniște și aici însă.
Vara, plaja se umple de turiști, dar cât să nu fie prea aglomerată, iar marea este prietenoasă.
Ce este de remarcat în Shabla și pentru ce am făcut de fiecare dată un popas, pe lângă câteva ore de înot în sezon, este micul restaurant Lavazza aflat chiar deasupra plajei, cu scoici delicioase și pești proaspeți.
Prețurile sunt mici și mâncarea foarte bună. O alternativă de dimensiuni reduse, cu mai puține opțiuni, dar la fel de gustoase, pentru aglomerata fermă de midii de la Dalboka.
Și aici se găsesc feluri variate de midii, de la cele natur, la cele gătite în sosuri picante sau aromate, după rețete proprii, originale.
Prețurile sunt undeva în jur de 10 leva porția (~25 RON) și pot fi combinate cu alte sortimente de pește sau garnituri.
Cap Kaliakra
Dacă sâmbăta ne-am umplut-o în Tyulenovo și împrejurimi, duminică am pornit într-un tur al stațiunilor vecine.
Primul popas a fost la rezervația naturală și ruinele unor vechi cetăți medievale, Cap Kaliakra, la 24 de kilometri de Tyulenovo, spre sudul Bulgariei.
Intrarea costa 3 leva (~8 RON) și nu se acceptă card.
Ne-a avantajat perioada vizitei, când contrastele puternice între covorul verde, florile de un galben puternic și culoarea intensă a mării și-au jucat fără cusur rolul.
Am găsit aici un mic muzeu aflat într-o peșteră, cu obiecte istorice și machete ale cetăţii medievale și promontoriului, un restaurant și bineînțeles ruinele cu multe povești, pornind încă din vremea dacilor, amintind și de perioada grecilor, continuându-se până după Epoca Bizantină.
Capul Kaliakra este situat la aproximativ 60 de metri deasupra mării și a avut de-a lungul timpului rol strategic, aici găsindu-se încă ruinele unor vechi fortărețe și fundațiile bisericilor din orașul medieval al secolului XIV.
Sfinții Constantin și Elena
Am încercat să oprim și în Balcik, aflat la 36 kilometri de Cap Kaliakra, să vizitam Castelul Reginei Maria și Grădina Botanică, dar nu am reușit să ne apropiem de ele. După ce cu greu am găsit un loc incomod de parcare, ne-am indreptat către coada interminabilă spre castel. Părea că toți turiștii români s-au hotărât la început de mai să viziteze Balcikul, așa că am renunțat. Prețul unui bilet de intrare în Grădina Botanică din Balcik este 15 leva (~38 RON). La fel și unul la Castel.
Așa că am pornit mai departe spre sud și ne-am oprit în Sfinții Constantin și Elena, după alți 30 de kilometri parcurși.
Toate drumurile de la intrare erau în lucru, pe semne că urmează un sezon încărcat. Mult praf și destul de anostă stațiunea la o primă vedere.
Ne-am îndreptat spre mare, inițial în nordul orașului, unde am zărit doar hoteluri vechi, pustiite de vreme. Mi-a amintit vag de Herculane, dar nu și de arhitectura lui deja consacrată. Doar clădirile ce-și etalau anii grei aveau ceva din aerul și apăsarea de acolo.
Plaja lungă, restaurantele închise, marea inertă, toate îmi induceau o stare de oboseală şi somnolență.
Am trecut printr-un mic centru pavat, cochet și elegant. Aici erau câteva terase deschise, ceea ce îl facea ceva mai animat și-i insufla un strop de modernism. Am mâncat o pizza surprinzător de bună și o gofre cu ciocolată. Nimic specific bulgăresc, dar gustoase și cu prețuri decente pentru o stațiune turistică.
Am pornit în continuare să cercetăm și partea de sud… și locul s-a transformat. Mi-au trebuit câteva secunde pentru a cântări cele întâmplate și a realiza că sunt totuși în același orășel la mare.
Hoteluri de multe stele, terase aranjate, arcade verzi și multe flori. Plaje amenajate, grădini îngrijite și multă culoare.
Se pare că până la urmă bulgarii au creat aici o stațiune pentru toate bugetele și preferințele. O discrepanță uriașă între nord și sud, dar completându-se cumva într-o asortare stranie.
Nisipurile de Aur
Și ne-am întors spre Tyulenovo, dar nu înainte de a vizita și faimosul Nisipuri de Aur.
O promenadă lungă, multe hoteluri, la fel de multe magazine și terase, o plajă de-a lungul stațiunii și elemente împrumutate de pretutindeni. Miniatura Turnului Eiffel le-a întrecut însă pe toate.
Deși extrasezon, aici erau totuși turiști. L-am văzut, l-am străbătut, dar nu pot spune că aș reveni.
Chiar dacă plaja este generoasă, nisipul fin și terasele ofertante, Nisipurile de Aur este un amestec de prea multe într-un loc prea mic ca să le armonizeze.
Și ne-am întors în Tyulenovo, în liniștea serii, pe malul unei mări albastre.
Din toate cele vizitate, aici aș reveni oricând. Mai ales vara. Îmi place să înot între stâncile masive, înconjurată de un peisaj aproape sălbatic. Fără agitație, fără grabă, fără a mă gândi la mâine.
