Am evitat pe cât posibil vara aceasta weekend-urile petrecute în București, atât din cauza căldurii amplificate de betonul care ne înconjoară, cât și a celorlalte opțiuni deschise spre mare, munte, zone deluroase, care par întotdeauna mai atrăgătoare.
Dar, dacă tot s-a întâmplat să rămân, mi-am propus să valorific zilele de final de săptămână cât mai plăcut și am găsit rapid și câteva idei rupte de rutina zilnică.
O dimineață răcoroasă și câteva exerciții fizice pe lacul Morii
Am început cu o dimineață puțin răcoroasă pe lacul Morii, încă pustiu într-o sâmbătă leneșă, aproape de ora opt. Doar câțiva pescăruși scrutând aparent indiferenți cerul fără urmă de nor, un grup mare de lișițe, ca niște pete de ulei ars pe suprafața lacului și vreo trei rațe rătăcite mi-au ținut companie.
Puțin mai încolo am zărit și doi pescari pregătiți încă de la primele ore, ca niște adevărați profesioniști. Unul învârtea între degete, dus de gânduri, o țigară pe jumătate fumată, iar celălalt cerceta direcția vântului înainte de a se apuca de treabă.
Un mic popas pe insulă, o tură de recunoaștere, câteva exerciții de întindere a mușchilor și înapoi acasă.
Din București, în satele României
După-amiza a continuat cu o lungă vizită la Muzeul Satului. Atmosfera creată de căsuțele adunate din toate colțurile țării într-o bucată de parc, pe malul lacului Herăstrău, te poartă în câteva ore prin satele României. Te poți așeza pe o băncuță în zona Tulcei, spre Jurilovca și parcă se și aud vapoarele plecând din port pe lacul Golovița. Iată și lipovenii harnici vopsindu-și ramele geamurilor și ușile într-un albastru aprins, pentru a duce mai departe tradiția.
M-am mutat apoi în zona Vrancei, cu casele specifice construite din bârne și am trecut un pic și pe la olteni, să le admir bordeiele de la țară și să le trăiesc un pic veselia.
Casele oierilor din Prahova au prispe late, pe care s-au depănat multe amintiri în umbra nopții, iar morile de apă și vânt din apropiere par pregătite să-și reia în orice moment activitățile zilnice.
Trecând mai departe pe lângă cherhanaua veche am simțit mirosul de pește proaspăt și am auzit gălăgia pescarilor întorși de pe canale.
Am ajuns și până-n Maramureș. Bisericile-și spun aici povestea, înălțându-și turlele înguste din lemn către soare, împărtășindu-le trecătorilor un fragment din cultura și tradițiile zonei.
A fost o plimbare plăcută și voi mai reveni din când în când prin satele din țară, aflate la doar câțiva pași de casă.
Cu stand up paddle-uri și un grup de prieteni veseli pe lacul Snagov
Duminica a fost mai leneșă, dar nici pe ea nu am lăsat-o să treacă lipsită de amintiri.
Puțin după prânz am completat ziua cu o vizită la Snagov. Casa unor prieteni, chiar pe malul lacului, cu pontonul umbrit de o salcie bătrână, s-a potrivit în această duminică prea caldă de august, întocmai ca o piesă de puzzle mult căutată într-o grămadă dezordonată.
Grădina verde, proaspăt udată, casa răcoroasă între merii pitici, aplecați de fructele coapte, pontonul cu șezlonguri, un mic grătar și muzica de fundal, câteva stand up paddle-uri și un grup de prieteni veseli au creat o atmosferă potrivită unei zile animate, atât de aproape de Bucureștiul ce mi-a părut ostil la o prima vedere.
Nicio zi nu este lipsită de evenimente și activități, totul depinde doar de ce îți dorești, căci imaginația te poate purta mult mai departe decât timpul.
