În 2017, într-o primăvară târzie, am ales China. Demult aveam pe listă Asia, însă acum planul părea să se concretizeze. O călătorie încheiată cu mici peripeții, care au născut o poveste și pe tema cărora încă ne amuzăm, doar că, proaspăt întâmplate, au părut un pic dramatice, dar vom ajunge și acolo.
Pregătiri de drum
Am cumpărat bilete de avion convenabile dată fiind distanța, 545 euro dus-întors, până în Hong Kong, cu retur din Shanghai. Călătoria începea cu o jumătate de zi în Dubai (cât să facem o plimbare rapidă), urmată de două zile în Hong Kong și alte 12 zile în China (Shenzhen, Guilin, orezăriile de la Longji, Suzhou, parcul național Zhangjiajie, Shanghai și alte câteva puncte intermediare).
Totul era pus la punct, așteptam acum nerăbdători plecarea.
Bineînțeles că a trebuit înainte să obținem viza pentru a putea intra în țară, de la Ambasada Chinei. Condițiile sunt destul de stricte, drept pentru care mi s-a refuzat inițial, deoarece îmi lipseau rezervările la hoteluri, în orașele pe care le completasem în itinerariu. Am revenit ulterior cu toate documentele necesare, am plătit taxa de 280 RON și am îndeplinit toate celelalte formalitați, primind astfel viza.
Aeroportul aglomerat într-o după-amiază călduroasă de mai, cu care ne obișnuiserăm deja, bagajele făcute în ultimul moment, umplute până la refuz, trei prieteni hotărâți să ‘cucerească’ Asia și cele cinci ore până în Dubai puteau să curgă liniștite.
Un popas în DUBAI
Prima parte a drumului a decurs destul de repede, iar în Dubai am ajuns seara. Am fost surprinși de aerul fierbinte resimțit, deși soarele era demult apus. Probabil ziua ar fi fost insuportabil de respirat, de aceea locuitorii se refugiază în mall-uri și localuri răcoroase.
Pentru a putea fructifica jumătatea de noapte avută la dispoziție și unul dintre noi având o prietenă stabilită aici, am aranjat o plimbare rapidă cu mașina, bifând astfel obiectivele importante. Insula palmier, dar neimpresionantă văzută de pe șosea, aproape insesizabilă, Burj Al Arab, Burj Kalifa, faimosul mall din Dubai, ticsit cu magazine scumpe, opulență cât cuprinde și chiar o pârtie de ski, căci atunci când nu există iarnă, se poate crea una, cu investiții de care nu se duce lipsă. Totul în jur emana abundență expusă până în cele mai mici detalii.
Cam atât despre experiența în Dubai. Ne-am îmbarcat și am pornit spre Hong Kong. Încă opt ore de zbor…
Prima oprire: HONG KONG
Plănuiam să dormim până acolo, însă avionul cu etaj de la Emirates ne-a încântat de la prima vedere. Televizoare individuale postate pe scaunele din față, muzică și filme cât cuprinde, felurite cocktail-uri și apropierea Hong Kong-ului, apoi a Chinei ne furaseră și ultima urmă de oboseală. Spre finalul călătoriei abia am reușit să ne odihnim cam două, trei ore, suficiente însă pentru o altă aventură.
Cele câteva zile petrecute în Hong Kong au fost pline de arome și culoare, de o ploaie caldă și măruntă, care ne-a însoțit plimbările și experiențe noi, diferite de ceea ce întâlniserăm în Europa, dar toată povestea o puteți regăsi în articolele viitoare.
Din HONG KONG, în SHENZHEN
Din Hong Kong am trecut cu metroul în China – Shenzhen, unde, după un control riguros al bagajelor, pașaportului și vizei, ne puteam declara vacanța în China începută.
Există un sistem foarte bine pus la punct de trenuri rapide și o rețea de metrouri întinsă în marile orașe, drept pentru care deplasările nu ne-au pus mari dificultăți.
Shenzhen este un oraș modern, cu clădiri impunătoare și magazine luxoase. Dar, ca peste tot în China, există și piețele cu diverse obiecte de vânzare, mai mult sau mai puțin utile, cert e că se găsește aproape orice ți-ai putea imagina. Și bineînteles, mâncărurile specifice, începând de la gândaci, melci, raci, la capete de rața sau tentacule pe băț, care, apetisante sau nu, trebuiau încercate.
Pagodele din GUILIN, orezăriile din LONGJI și excursia pe LI JIANG
În Guilin, următoarea oprire stabilită, am petrecut o bucată mai lungă de vacanță admirând pagodele, parcurile, familiarizându-ne cu viața localnicilor, testând restaurantele specifice și street food-urile, vizitând întinsele orezării din Longji și explorând casele și triburile (așa cum ne-au fost prezentate) stabilite de-a lungul Li Jiang (Li River).
Mărginind străzile aglomerate, restaurantele locale își expuneau meniul, încă prea proaspat. Pești, diverse specii, țipari și raci stivuiți în acvarii, animăluțe mai mici sau mai mari, șerpi încolăciți în coșuri, toate își așteptau soarta pecetluită.
Nu am putut condamna vreo ființă încă vie la un sfârșit nedorit, ci am optat întotdeauna pentru mâncăruri deja pregătite.
Ne-am îndreptat către orezării cu un autobuz vechi, huruind din toate încheieturile și claxonând în semn de avertizare la fiecare curbă strânsă. Plin de localnici gălăgioși, curioși și zâmbitori, noi păream a fi singurii turiști, făcând notă discordantă în peisajul tipic chinezesc.
Am oprit la un stand de unde ne-am aprovizionat cu banane mici si fructul dragonului, iar apoi, la o toaletă publică cu pereți despărțitori, însă fără uși, toaleta în sine fiind reprezentată de un șanț de scurgere ce străbătea toate cele cinci cabine.
Odată ajunși, am petrecut câteva ore bune străbătând câmpurile inundate, pline de orez.
La capătul traseului se afla o mică tarabă, de unde, doar pentru câțiva yuan, am cumpărat orez gătit în frunze de lotus și ouă fierte, acrișoare.
Tot din Guilin am rezervat într-o altă zi și excursia pe Li River. Totul era organizat de un ghid și după o scurtă călătorie cu autobuzul, în care ne-a prezentat detaliile în engleză și chineză, am ajuns în port de unde am început traversarea către Yangshu. Peisajele au fost spectaculoase, natura oferindu-ne o împletire mirifică de culori, munți și ape.
Parcul care a inspirat Avatar – ZHANGJIAJIE
Lăsând în urmă Guilinul, ne-am îndreptat către Zhangjiajie, parcul care a inspirat decorul cunoscutului Avatar și de asemenea lăcaș al macacilor simpatici și puși pe șotii.
Am avut nevoie de două zile pentru a ne bucura fără grabă de imensul parc. Deși în China prețurile sunt în general mici, atât cazarea la hoteluri, biletele de tren, cât și mâncarea sau alte chilipiruri, intrările în parcuri și la alte obiective turistice echivaleaza cu cele din Europa (~150 RON – vizita noastră pe parcursul celor două zile în Zhangjiajie).
Cu o suprafață de aproximativ 5000 ha, ce poate fi străbătută o parte cu autobuzele speciale, o parte pe jos, urcând numeroasele trepte către zonele mai înalte, trecând peste podețe din lemn, urmăriți de macaci curioși și dornici de atenție, parcul oferă un spectacol aparte, asemeni unui decor dintr-o lume creată cu multă imaginație.
Mulți kilometri au fost parcurși în acele zile, dar meritați până la ultimul.
Cu trenul spre SHANGHAI
De aici călătoria a continuat o noapte cu trenul, până în Shanghai, un tren aglomerat de localnici care ne priveau și chicoteau când jucam cărți (probabil recunoșteau jocul și ar fi avut câteva mișcări mai bune, dar nu puteam comunica într-o limbă comună), cu câteva beri calde cumpărate și un somn nu foarte odihnitor în vagoanele cușete de șase persoane.
Shanghai-ul, exact ca-n poze, clădiri amețitoare, forfotă, un oraș ce nu parea să doarmă. Ne puteam întelege și în engleză, deși începuse să ne placă limbajul semnelor folosit până acum și descifrarea meniurilor după pozele afișate, asteptând apoi surpriza.
Camera rezervată a fost întunecată, neavând ferestre, dar se pare că e ceva comun aici, acomodându-ne și cu atmosfera veșnic nocturnă din cele câteva zile.
Iar despre mâncăruri, am degustat câteva și am fost mulțumiți aproape de fiecare dată.
Alături de o bere Ting Tao, tăiețeii au fost la mare căutare, iar supele cu combinații de noodles și legume și amestecul de tofu, o mică bucurie delicioasă.
Bineînțeles, am testat și restaurantele cu mâncare crudă, pe care ne-o găteam la masă, însa nu am excelat ca bucătari… nici măcar amatori.
Grădinile din SUZHOU
Din Shanghai, aflat la 100 km distanță, dar la doar 30 de minute cu trenurile rapide, ne-a găzduit pentru o zi orașul vechi Suzhou, renumit pentru numeroasele sale grădini, canalele pe marginea căroră se ițesc casele albe, pietruite și podurile arcuindu-se asemeni unor gimnaști pricepuți peste Yangtze.
Și iată că mai aveam doar o zi de petrecut în Shanghai și în noaptea următoare, la 00:00 AM am fi decolat, așa că am decis să facem mult amânatul check-in, căci odată făcut, confirmam că vacanța s-a sfârșit. Doar că, verificând avionul, am constatat că zborul era în seara respectivă, la doar câteva ore distanță, fără vreo șansă de a ajunge la timp… și de aici, China cea îndepărtată și-a meritat numele.
Calculaserăm totul cu o zi în plus. Aveam cazare și planuri pentru ziua următoare, așa că nu rămânea decât să le punem în aplicare și să căutăm un nou bilet.
Pe lângă faptul că biletul a costat cât cel dus-întors, am vizitat din nou Dubaiul, mai multe ore de data asta, dar am avut și jumătate de zi în Budapesta. Și într-un final, ceva mai târziu, am ajuns și acasă.
