Muzeul etnografic „La Fluturi”, creat de o familie din pasiunea pentru colecționarea și întreținerea obiectelor vechi, ne dezvăluie povestea unei întregi regiuni.
Axat pe principalele preocupări specifice comunităților rurale, muzeul cuprinde peste 2000 de piese de colecție, reflectând obiceiurile oamenilor din zonă, adunate de Aurel Flutur de-a lungul vieții, tradiție menținută în prezent de soția sa.
Localizare
Muzeul se află în apropiere de Peștera Urșilor, în satul Chișcău, iar intrarea este liberă. Obiectele sunt expuse în curte, în casă, în anexe și magazii sau în șopron, putând fi admirate, povestite și fotografiate în voie.
Nu se percepe vreo taxă de vizitare, însă puteți aduce o mică contribuție pentru întreținerea muzeului, prin achiziționarea de vederi, ilustrate cu imagini din interior sau mici amintiri din viața satului.
Odată pătruns în universul creat pe parcursul a trei decenii, te întâmpină obiecte și porturi autentice, atent aranjate, prezentând secvențe din traiul de odinioară. Dacă doriți să le detaliați, să le cunoașteți proveniența, istoria sau vechile întrebuințări, gazdele primitoare vă vor prezenta cu multe amanunte, tot ce trebuie să aflați despre fiecare exponat.
Locomotiva ungurească
Încă de la intrare, ne poftește în mica lume, un model de locomotivă ungurească, fabricată în urmă cu 100 de ani, dar încă în stare de funcționare.
Obiceiuri și tradiții
Din grădină, am trecut pragul casei, pășind atent pe podeaua din lemn, ascunsă de carpetele țesute la război. În camerele tradiționale, învăluite de un miros autentic, de muncă și tradiție îndelung păstrată, transmisă peste generații, ni s-au întins decoruri vechi: un pat cu perne tari, din puf și pene și așternuturi îngălbenite de vreme, copăi din lemn și păpuși din plastic moale, cele mai bune prietene ale fetițelor cu rochii înflorate, ștergare lucrate manual, cu motive românești, o masă acoperită cu mușama, unde se adunau odată sătenii, în frumoasele lor porturi populare.
Am retrăit povestea spusă în micile încăperi prin fiecare obiect, ce parcă natural și-a găsit locul, prin fiecare scărțâit de scânduri, prin orice miros împrăștiat între pereții decorați de pânze și ștergare.
Amintiri din copilărie
Într-o altă cameră, am fost invitați la ore. O sală de clasă veche, atent aranjată, până în cel mai mic detaliu, dând glas unei secvențe de acum 30 de ani.
Parcă auzeam șoptit vocea caldă a învățătoarei, explicând elevilor, în uniforme de culori șterse, groase, puțin scamoșate, tainele adunării. Numărătoarea își rostogolea zgomotos bobițele din lemn, iar literele rotunjite se conturau pe tablă, pregătite să-și trimită mesajul către copilul așezat cuminte la pupitrul rece, din lemn scobit cu pixul.
O grădină cu de toate
Am ieșit din nou în curte și am găsit aici vase de lut, sub diverse forme și mărimi, adunate de pretutindeni. Ulcioare în care s-a cărat apă proaspătă de fântână sau s-a turnat vin roșu, din struguri parfumați, ce și-au avut odată locul la mesele întinse sub umbra nucului bătrân sau în serile pline de stele, în camerele înalte și răcoroase.
Mai departe, am pătruns într-o poveste diferită. Dulapuri vechi, încărcate de veselă colorată, din porțelan lucios sau lut aspru, mașini de scris, care și-au așternut trăirile și multe icoane lucrate manual ni s-au prezentat, colecționate și întreținute ca și când aici și-ar fi găsit în sfârșit locul.
Comorile din șopron
În șopron am cunoscut și meșteșugurile practicate cândva sau alte îndeletniciri ale sătenilor, uneltele confecționate și hainele purtate.
Motocicletele nemțești și mașinile care au făcut istorie, te poftesc și ele la o plimbare imaginară prin spirala timpului.
Nici instrumentele muzicale nu au fost omise. Din pasiune sau pentru petrecerile sătești, o vioară sau un țambal au animat probabil serile lungi de iarnă.
Și acestea sunt doar o mică parte din comorile muzeului.
Am petrecut câteva ore admirând fiecare obiect, unele demult uitate, dar aici atent păstrate, povestindu-și viața.
Dacă doriți să contemplați ceva mai mult zona, puteti gasi și cazare „La Fluturi”, în camerele decorate tradițional, în ton cu fiecare piesă a muzeului, întorcându-vă astfel, pentru o zi sau două, în vremurile demult apuse.
