Turist în București

Am ales o zi călduroasă de aprilie pentru a mă transforma într-un turist autentic, în propriul oraș. Am vrut să privesc Bucureștiul prin ochii unui străin, al unui călător nimerit aici poate din întâmplare, fără un plan anume, doar cu o zi însorită la dispoziție și cu dorința de a face plimbări cât mai lungi printr-un oraș nou, pe care să-l descopere din exterior și să-i creeze astfel povestea.

Încă de la bun început am exclus muzeele sau galeriile centrale, obiective potențial turistice, aranjate parcă pentru a-ți dicta detaliat istoria și obiceiurile oamenilor, la fel și orice m-ar fi putut ține mai multe ore pe loc. Am optat în schimb pentru plimbări tihnite pe străduțe cu case vechi și grădini cochete, cu mici terase ascunse sub bolțile încă lipsite de bogăția frunzelor ce vor umbri atmosfera veselă și animată în zilele mult prea călduroase ale verii, dar conturată acum de magnolii înflorite, colorând peisajul în nuanțe vii.

Străduțe liniștite între Cotroceni și Eroilor

Așa că am luat la pas, agale, străduțele din apropiere de Eroilor. Mi-a plăcut liniștea de aici, o liniște profundă, de după-amiază leneșă, de zi nelucrătoare, de sâmbătă însorită. Unde doar păsările agitate de tonurile naturii își făceau resimțită prezența zgomotoasă. Dar totul se încadra perfect în decor și locurile per ansamblu căpătau o nuanță intensă.

Pe lângă străduțele dintre Cotroceni și Eroilor, departe de Bucureștiul cunoscut, aceeași impresie mi-au lăsat-o și cartierele vechi de case, aranjate printre copaci și grădini înghesuite, descoperite pornind dinspre Piața Romană, către parcul Ioanid. Toate par să ascundă vechi legende, istorii nerostite, care nu vor să se lase încă pierdute în prezent.

Dacă aș fi fost un simplu turist, nefamiliarizat cu forfota obișnuită a Bucureștiului și aș fi nimerit aici doar în această sâmbătă de primăvară timpurie, mi-aș fi imaginat un altfel de oraș. I-aș fi atribuit, după plimbarea pe aceste străduțe, un aer ceva mai sofisticat decât oferă realitatea zilnică și o notă ceva mai veselă.

Grădina Botanică

Următoarea oprire, după câteva ore de bătut la pas fiecare colț ascuns de stradă din cele două zone alese, nu a fost în parcurile deja pline la ora amiezii, ci în Grădina Botanică și ea la fel de aglomerată, dar parcă încercând să concentreze întreaga natură în mijlocul orașului, între gardurile înalte. O oază de verde între nuanțele de alb și gri.

Părea că toată fericirea și-a găsit locul pe iarba proaspăt tăiată, între puzderia colorată de flori.

Am făcut o tură completă printre copacii înfloriți, copiii culcați în iarba moale, albinele agitate și zgomotul păsărilor amestecate printre ramurile verzi.

O singură terasă mică te întorcea la realitate, ademenindu-te cu gogoșile pline de ciocolată, cafelele aromate și berile foarte reci. Jumătate din vizitatori se opriseră cel puțin o dată la micul butic pentru a-și recăpăta forțele spre visare.

Spre deosebire de parcuri, aici există și o taxă de intrare, de numai 10 ron, prețul plătit pentru a pătrunde în mica poveste a naturii. Pe lângă zonele exterioare, am descoperit și câteva sere cu plante exotice, ferigi și cactuși, dar din păcate programul de vizitare se terminase la ora la care am ajuns eu.

După străduțele boeme și colțul de natură ascuns în Grădina Botanică, am vrut să văd și animația orașului, găzduită între vechile clădiri din centrul istoric.

Centrul Vechi

Așa ca am pornit pe jos spre centru, am mai trecut o dată pe străduțele umbrite de magnolii, dintre Cotroceni și Eroilor, am mai admirat grădinile înflorite, le-am comparat acum cu cele din Botanică și am mai descoperit câteva case, cu aer boem, misterios.

Câteva terase răzlețe, presărate la colțurile blocurilor vechi te întâmpinau în drumul spre centrul orașului, poftindu-te la o cafea bună sau o bere foarte rece. Destul de pustiu orașul: puține mașini, nu prea mult zgomot, câțiva studenți rămași peste weekend.

Deși trecuse doar puțin de orele amiezii, centrul vechi deborda de animație, iar măsuțele din lemn, răspândite printre clădirile vechi, impozante, răsunau de glasuri vesele, de toate vârstele, de prieteni cu multe amintiri de spus, într-o sâmbătă plăcută de aprilie.

Multe dintre clădirile din ansamblu centrului istoric au fost declarate monumente, iar fațadele lor își susțin pe de-a-ntregul renumele. Doar că o mare parte din ele au fost chinuite de vreme și farmecul lor a pălit pe alocuri din cauza tencuielii căzute sau a numeroaselor eroziuni. Și totuși, centrul vechi își păstrează farmecul și cu ceva mai multă implicare, locul ar putea fi transformat într-o veritabilă atracție.

Terasele și cluburile, de care zona nu duce lipsă, sunt permanent aglomerate de localnici și turiști, într-un amestec de culturi, limbi și obiceiuri, toate având ca numitor comun relaxarea și distracția.

Am servit un prânz frugal, am băut un suc rece și mi-am continuat plimbarea până la lăsarea serii.

Spre Alba Iulia

Am pornit pe marele bulevard spre Alba Iulia, printre clădirile futuriste, localurile colorate de pe malul Dâmboviței și trotuarele largi, pâna am ajuns în Dristor, un cartier mai puțin turistic, mai… autohton. Și aici, plimbarea mea s-a încheiat.

După o zi plină, rămânând încă în rolul impus, am tras linie și am analizat concluziile.

Am rămas cu impresia unui oraș liniștit, cu străzi boeme pe alocuri și grădini pline de flori, ascunse de zgomotul orașului, asemeni unor refugii plăcute, unei evadări din cotidian. O imagine complet opusă zilelor agitate din mijloc de săptămână, când toți par mult prea ocupați, grăbiți și imuni la farmecul orașului.

Am văzut și centrul animat, unde printre clădirile istorice poți petrece și socializa până în zorii zilei următoare, cu terase pe toate gusturile, stiluri multiple, mulate pe orice personalitate și muzică pe alese. Aici nu prea se ține cont de momentul săptămânii. Deși mai aglomerat peste weekend, centrul încearcă să-și păstreze suflul tânăr în orice zi.

Per total am fost un turist mulțumit și aș vrea să revin aici, cândva, să descopăr și restul orașului, să petrec mai mult timp printre localnici, să văd cu ce m-ar putea surprinde data viitoare.

2 comentarii “Turist în București

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *