Și iată că zilele parcă au zburat în Sevilla, dar călătoria noastră nu-și atinsese jumătatea și încă mai aveam multe de făcut. Stabiliserăm deja că vom continua vacanța însorită în Granada, doar că nu tratasem prea serios mijloacele de transport între orașele Andalucíei. În general ne-am fi descurcat ușor în astfel de situații, dar nu și acum.
Am analizat opțiunile exacte cu două seri înainte și am gasit câteva trenuri și autobuze, cu prețuri ce variau între 25 și 60 euro, în funcție de durata călătoriei, cuprinsă și ea între două și trei ore (pe ~250 km).
Planul inițial
Trebuia să plecăm cât mai devreme, pentru a umple o zi în Granada, singura avută la dispoziție, așa că am ales un tren disponibil la o oră rezonabilă, dimineața. Am stabilit că vom lua biletul în ziua plecării și vom face rezervările ulterioare pe drum: cazare, bilet pentru Alhambra și alte obiective. Și ce noroc – bilete pentru Alhambra erau disponibile, și încă în număr mare, doar în ziua în care am fi ajuns noi, următoarele două fiind deja ocupate în orice slot orar. Un sfat important aici: rezervați atât biletele de tren, cât și cele pentru vizita la Alhambra, cu cel puțin o săptămână înainte, chiar și mai devreme în perioada concediilor, pentru a evita surprizele nedorite.
Ajunși în gară Santa Justa din Sevilla, ne-am așezat la coada destul de lungă, la unicul automat funcțional, urmărind la doar câțiva pași distanță, cum se termină biletele noastre. Bineînțeles că nu am mai prins locuri la trenul ales, iar următoarea plecare ar fi fost mult prea târziu.
Și uite așa am ajuns în Córdoba…
Descurajați, am analizat puțin situația și am hotărât să încercăm Córdoba, eliminată de pe lista călătoriei de mai, dar care părea o idee atât de bună acum. Și chiar așa a și fost. Aveam un autobuz în 20 de minute, care într-o oră și jumătate (~140 km) ne-ar fi dus în Córdoba. Prețul a fost de 25 euro și fără a sta prea mult pe gânduri, am pornit spre noul oraș. Ne-au părut cam scumpe biletele de trenuri și autobuze, dar nu prea aveam variante de ultim moment.
Córdoba
Am găsit ușor cazare, aflată la 12 minute de gară, pentru a fi a doua zi aproape de stația de plecare spre Málaga și la nu mai mult de 10 minute de centrul istoric. Tot un apartament cu două camere, alb, luminos, dar fără o vedere spectaculoasă, asemeni celui din Sevilla. Apartamentul ne-a costat undeva în jur de 95 euro.
Aflasem deja despre orașul întins la poalele munților Sierra de Córdoba, ce îmbină armonios un amestec de idei și culturi integrate aici de-a lungul timpului. Și Córdoba are un centru istoric, unul dintre cele mai mari din Europa, aglomerat de străduțe lungi și clădiri elegante, dispuse toate în jurul Catedralei-Moschee, cel mai important monument al orașului, ce păstrează dovezi vizibile ale perioadelor romane, creștine și arabe.
Căldura s-a resimțit ceva mai puternic aici. Parcă era și mai puțină vegetație decât în Sevilla, dar totuși și Córdoba păstra același aer boem, de vacanță. Eram deja foarte aproape de luna iunie și vara temperaturile pot depăși lejer 35 de grade în sudul Spaniei. Era încă plăcut acum.
Am pornit pe jos de la gară, cazarea noastră nefiind departe, dornici să descoperim cât mai multe din secretele orașului. Mulți elevi în uniforme asortate se învârteau gălăgioși prin zonă. Multă animație, mult vuiet, veselie.
Chiar în fața apartamentului în care am fost cazați, un mic local neaoș, fără meniuri și fără traduceri ne-a răcorit cu o bere foarte rece, ceai și paine prăjită cu jambon și roșii, ca un mic dejun târziu. 2 euro paharul de bere, 2 euro și sandwich-ul, aceleași prețuri ca în Sevilla. Acum eram pregătiți să începem vizita.
Centrul istoric
M-a surprins atâta culoare. Ne-am afundat repede pe străduțele înguste care duceau toate către faimoasa Catedrală-Moschee. Casele erau decorate cu flori și pervaze la fel de nuanțate. Mici magazinașe cu haine, vase de lut în tonuri puternice, pălării sau suveniruri apăreau la fiecare colț. Terasele se înghesuiau și ele la tot pasul.
Córdoba este recunoscută pentru producătorii locali, care-și expun ademenitor creațiile: curele, pantofi sau haine din piele, pălării și bijuterii atent lucrate, urmărind stiluri clasice și elegante sau ceva mai îndrăznețe. Olăritul este aici o tradiție bine păstrată, transmisă din generații. Vasele din ceramică, frumos pictate, se întind în fața micilor magazine, integrându-se perfect în peisajul colorat.
Era foarte cald, pe cer nu se vedea nici măcar un nor, iar portocalii erau mai rari în centrul pietruit. Câțiva palmieri mai umbreau ici și colo vreo terasă, dar nici ei nu se aglomerau prea tare.
Micile localuri păreau toate puțin turistice. Poate și pentru că în mare parte am întâlnit mulți spanioli în perioada aleasă și mai puțini vizitatori din afara țării.
Ce mâncăm în Córdoba
Cu toată căldura revărsată în fiecare colț de stradă, nu am uitat de foamea care ne apăsa după cele câteva ore de plimbare.
Spaniolii sunt renumiți în mâncărurile cu carne și pe bună dreptate. Deși cald, preparatele lor pe grătare sau plite sunt variate și gustoase.
Ne-a atras El Churrasco, un restaurant cu o fațadă înflorată și câteva mese împrăștiate pe o străduță lăturalnică. Când am intrat, am văzut de fapt ca era dispus pe trei etaje, ba chiar avea și o terasă măricică în spate și câteva poze cu personalități care trecuseră pe aici decorau pereții. Galantarele cu carne proaspătă și plitele sfârâitoare ne-au convins să rămânem, fără a mai avea nevoie de alte argumente.
Meniurile conțineau mâncăruri diverse, majoritatea pe bază de carne. Se lipsesc totuși de meniurile cu băuturi, aspect des întâlnit în călătoria noastră. În general poți cere direct ce ți s-ar părea potrivit sau poți aștepta o recomandare. Prețurile sunt accesibile și nu variază prea mult de la un local la altul. Doar dacă vrei să analizezi vreo listă lungă de vinuri bune, în cazul unui restaurant dedicat, povestea se schimbă puțin. Spaniolii sunt renumiți și pentru vinurile alese produse, având o întreagă istorie în Andalucía.
Am comunicat în spaniolă, ceea ce ne-a făcut să ne simțim de-ai locului și am plecat mulțumiți, mai mult decât sătui și cu câteva poze apetisante.
Moscheea-Catedrală din Córdoba (Catedral de Nuestra Señora de la Asunción)
Vizita noastră a continuat cu Catedrala-Moschee, despre care mi se conturase deja o imagine, citindu-i istoria lungă.
Este monumentul reprezentativ al orașului, fiind la bază moschee, ulterior transformată în catedrală, după ce Spania și Portugalia de astăzi au recucerit Peninsula Iberică de la arabi și mauri, transpunându-și astfel convingerile religioase în uriașa clădire.
Imediat ce am intrat în curtea catedralei, am înțeles unde se ascunseseră toți portocalii din oraș. Patio de los Naranjos, cum este sugestiv denumită, este umbrită de șiruri dese de portocali și câțiva palmieri. Imaginea conturată între zidurile masive îi dă un aer foarte exotic.
Se pot vizita catedrala si turnul, biletele fiind de 11 euro pentru catedrală și 6 euro pentru urcarea în turn. Din păcate nu am reușit să urcam în turn, să admirăm priveliștea de ansamblu a Córdobei, pentru că se atinsese deja capacitatea maximă a vizitatorilor în fiecare slot orar din ziua respectivă. Un nou sfat, rezervați biletele cu o zi, două înainte.
Este a patra catedrală din lume ca mărime. Impresionante sunt cele 856 de coloane masive care sprijină tavanul înalt. Multe nuanțe de alb și roșu se combină pe fundal de icoane aurite. În centrul clădirii se află spațiul de cult catolic, proiectat în stil renascentist.
Un aspect distinct este dat de numărul mare de capele și morminte creștine din catedrală. Se pare că toate aparțin membrilor nobilimii sau clerului. Era considerat un lux și nu oricine își permitea să-și rezerve un loc pentru vecie aici.
Podul Roman din Córdoba
De aici a urmat o traversare a Podului Roman peste râul Guadalquivir, cu care ne-am întâlnit și în Sevilla. A fost primul pod construit de romani peste râu și are o vechime de 2000 de ani, fiind reconstruit de câteva ori pe parcursul istoriei.
Ne-am făcut intrarea trecând pe sub Puerta del Puente, o poartă în stil renascentist, care marchează și intrarea în centrul istoric al orașului. La capătul opus al podului se ridică Torre de la Calahorra, o altă poartă-turn, fortificată, de origine islamică.
Am vrut sa admiram orașul de pe ambele maluri, deși pe parcursul traversării nu am fost deloc feriți de soare. Până și porumbeii și-o egretă, toropiți de ziua foarte caldă, se ascundeau la umbra podului, cei dintâi în mici scobituri din piciorul de piatră. Îngrămădiți pe fâșiile întunecate, arătau ca niște ciorchini de struguri foarte copți.
Templul Roman
L-am admirat în trecere, fostul templu roman descoperit in 1951, mărturia popoarelor romane stabilite aici cu mulți ani în urmă, contribuind și ei la cultura bogată și aspectul zonei.
Pot fi remarcate câteva fragmente originale ale templului, de peste 2000 de ani, însă cele mai multe vestigii au fost duse la Muzeul Arheologic și Etnologic din Córdoba, pentru o mai bună conservare.
Templul se poate vedea din stradă și nu există o taxă de intrare sau condiții speciale de vizitare.
Plaza de la Corredera
Spre finalul zilei ne-am oprit puțin și în Plaza de la Corredera, singura piață dreptunghiulară din Andalucía, unde în timpul reconstrucției au fost descoperite modele de mozaicuri romane, care pot fi încă văzute în Cetatea Alcázar de los Reyes Cristianos din Córdoba.
Este o piață animată, cu un aspect simetric, aerisit, cu restaurante și magazine locale de jur-împrejur. Două dintre construcții se opun stilului general, una dintre ele fiind Mercado de Sánchez Peña, o clădire cu multiple întrebuințări de-a lungul timpului, de la fostă fabrică, închisoare și primărie, la actuală piață alimentară, iar cealaltă este Casa de Doña Ana Jacinto, care a rămas intactă chiar și după restaurarea pieței.
Ar mai fi fost multe de văzut în Córdoba, dar ajungând la mijlocul vacanței, după lungile plimbări din Sevilla și continuând apoi tiparul și-n Málaga, am ales să întâmpinăm orașul lejer, cu plimbări agale, visătoare, asemeni locului, câteva obiective, magazinașe locale și un pahar rece de Sangria.
Mi-a plăcut Córdoba, cu aerul ei boem și străzile pline de culoare. Poate că două zile ar fi fost mai potrivite aici, dar o lăsăm pe data viitoare, când vom ajunge, mai bine organizați, și-n Granada.
