Rezumând câteva discuții purtate cu diverși prieteni sau cunoștințe, Constanța nu este considerată o destinație de vacanță, în mare parte din cauza faptului ca mulți se simt ca într-un oraș lipsit de nuanța verii, copleșit doar de căldura închisă între betoanele neînsuflețite și gri. Nici atmosfera relaxantă și nici dorința de a se lăfăi pe plajă, într-o dimineață însorită, nu iși fac resimțită prezența printre blocurile înalte și bulevardele largi şi prăfuite. Iar serile nu sunt organizate în stilul clasic, ghidat de rutină, al stațiunilor obișnuite.
Eu însă am redescoperit Constanța în cele câteva săptămâni petrecute aici acum câțiva ani, inițial în alte scopuri decât o vacanță. Au contribuit și faptul că în ultima perioadă am putut lucra din orice locație și bineînțeles, doi prieteni binevoitori cu un apartament mare pus la dispoziție, drept pentru care am început să o vizitez din ce în ce mai des.
M-am obișnuit treptat cu drumurile până la plajă, cu bulevardele veșnic în construcție, dar mult mai relaxate decât cele din Bucureștiul agitat, cu pisicile hoinare, aciuate prin grădinile umbroase ale blocurilor de patru etaje, cu centrul plin de viață și portul cel cochet.
Plajele din Constanța
Dintre toate plajele de aici am preferat Anchor Beach – plaja Trei Papuci. Nu neapărat datorită nisipului fin sau mării liniștite, ci mai degrabă unei mici terase albastre, pe care o vizitam în fiecare după-amiază, la finalul programului și care respira prin toți porii aerul plăcut al unei relaxări sărate, învăluită de insiprație și visare.
Nici prea aglomerată nu am întâlnit zona, probabil din motivele mai sus enumerate. Comparativ cu alte plaje din stațiunile clasice, deși în weekend, printre localnicii prezenți se infiltrau dibace și grupuri de turiști, încă se mai păstra nealterată tenta de relaxare creată la început de săptămână. În plus, și în Constanța există alternative când vine vorba de alegerea plajei și la acest capitol, un loc fruntaș îl ocupă plaja Modern.
Localuri preferate
Părăsind marea puțin după apusul soarelui, după o scurtă plimbare, preferam să închei ziua cu un pahar de gin sau o limonadă rece la Botanica, o terasă ascunsă între clădiri vechi și umbrită de iederă cățărătoare. Aerul boem este amplificat de cele câteva mese răspândite în curtea interioară printre alei, pietricele și grădini improvizate.
La plecare poți chiar cumpara și un ‘prieten’ în ghiveci, o mică părticică de natură adusă acasă.
O săptămână în Constanța nu ar fi fost completă fără o plimbare pe faleza Cazinoului, pe care am găsit-o liberă doar în zilele ploioase, lipsite de culoare sau în nopțile posomorâte de toamnă târzie. Faleza este mereu animată de copii veseli, fotografi amatori, cupluri de îndrăgostiți și mici comercianți încercând să valorifice ceea ce a fost odată clădirea impunătoare a Cazinoului.
Coborând spre port, terasele luminate, cufundate în muzică și miros de pește fript, se înșiruie elegant și atrăgător, poftindu-și clienții cu meniuri diversificate și prețuri accesibile.
Pentru câteva momente ești transpus pe coastele vestice, poate pe coasta de Azur sau undeva, pierdut în inima Italiei, spre sud, căci modelul teraselor și decorurile create păstrează o tentă caldă, mediteraneană.
M-am oprit de câteva ori și am degustat peștele proaspăt pregătit pe plită sau grătar, alături de un pahar de vin sau un aperol rece. Am fost plăcut surprinsă, deși aglomerat, de servirea promptă și mâncărurile gustoase. Prețurile sunt mult sub nivelul celor din cherhanalele de stațiune, iar atmosfera creată în serile calde, pe ritmuri mai antrenate sau lente, printre bărcuțele unduite de valuri discrete, alungă orice asemuire a Constanței cu un oraș monoton și gri.
Urcând dinspre mare spre Centrul Vechi, pe bulevardul Tomis se înghesuie vesele, mici terase cu specific grecesc, italienesc, libanez și alte stiluri culinare, cu măsuțe împrăștiate pe trotuare și chelneri agitați, purtând platouri bogate care te poftesc să iei un loc și să le încerci fără ezitare.
Nu le-am putut refuza nici pe ele și pot confirma gusturile autentice reproduse destul de fidel la pizzeria Mangia Mangia, cu mozzarella proaspătă și busuioc aromat, Souvlaki Bar, tzaziki după rețetele locale grecești și pui bine condimentat, Burgr Factory, Byblos, cu al sau humus delicios, dar cu servire lentă, cât să mănânci pe nerasuflate după o lungă așteptare și lista e încă deschisă.
În Centrul Vechi te întâlnești cu atmosfera familiară a Bucureștiului, terase pline, muzică, restaurante, gălăgie și nopți vesele. Iar în Piața Ovidiu mai răsună în serile de weekend acorduri clasice și voci plăcute, pe scenele improvizate sau din terasele apropiate.
Am fost însă dezamăgită de fostul centru aflat în zona Tomis Mall, cufundat în uitare, lăsat în paragină și mizerie. Ar fi putut fi valorificat și transformat asemeni altor zone în care s-a investit pe parcursul anilor.
Am încercat să abordez doar partea frumoasă a unui oraș cu potențial turistic, fără limită de vârstă. Bineînțeles ca s-ar putea face mai mult pentru zonele uitate, gârbovite de timp și nepăsare, ca peste tot de altfel, dar, până vom ajunge acolo, Constanța încă va fi în vârful listei mele privind stațiunile de la mare, prin diversitatea locurilor, varietatea activităților, stilul aparte și de ce nu, plaja cu terasă albastră.
