Încă de la intrare m-a surprins stilul elegant al micii stațiuni franțuzești. Casele înșirate armonios, albe, îmbrăcate de flori, cu garduri din piatră decorativă, păstrând stilul mediteranean, ușor adaptat, întâlnit și pe Coasta de Azur. Soarele cald, de început de iunie, amplifica culorile. Palmierii înalți, ce mărgineau drumul, îi dădeau un aer exotic, cochet. Oriunde priveam, ceva îmi tăia răsuflarea.
Biarritz este considerată o stațiune de lux din sud-vestul Franței, poziționată în golful Biscaya, cu deschidere spre Atlantic.
Am făcut aproximativ o oră cu autobuzul din San Sebastián și deja părăsisem Spania, îmbrățișând acum culorile pronunțate ale Franței. Aveam două zile pline la dispoziție să îi descopăr toată paleta de nuanțe, iar orășelul părea încă din primele ore promițător.
Totul avea un aer degajat, de vacanță, proaspăt, cu iz sărat de mare.
Autobuzul ne-a lăsat în aeroportul din Biarritz, de unde am continuat cu un alt autobuz, cam 20 de minute, până în centrul orașului. Aici ne-am și cazat.
Mi-au atras atenția plajele, ce se întindeau lung, cu nisip fin și câteva stânci semețe răsărite din ocean. Mulți surferi, mult peste cei din San Sebastián. Dar așa este și cunoscut, drept unul dintre locurile preferate din Europa pentru practicarea surfing-ului. Oameni relaxați pe prosoape colorate. Fără șezlonguri. Doar auriul nisipului și umbreluțele vesele răsăreau de pretutindeni.
Sunt șase plaje în Biarritz, La Grande Plage fiind cea mai aglomerată, prin urmare ai de unde alege dacă planifici un sejur la malul mării.
Oceanul era albastru și agitat. Aici am văzut prima dată efectul vizibil dat de flux și reflux. Erau într-adevăr atenționări pe plajă, în anumite zone stâncoase, cu pericol de înec pe acest motiv. Am găsit în prima după-amiază o plajă îngustă, cu prosoape până în buza mării și apă destul de adâncă, ca să revin în dimineața următoare și să merg încă de două ori pe atât până la mal. Intrarea în ocean devenise acum lină, cu apă foarte mică, iar nisipul își triplase întinderea. Luna își chemase oceanul și el se conformase.
Pe lângă plajele ofertante, de-a lungul falezei, stau înșiruite hoteluri impunătoare. Un pic spre modelul din Nice, dar la dimensiuni reduse. De remarcat, după ce treci de La Grande Plage, este palatul construit de Napoleon al III-lea pentru soția sa, transformat acum într-un hotel luxos, de cinci stele, Hotel du Palais, prin care au trecut multe cupluri imperiale de-a lungul timpului.
O altă clădire cu o arhitectură impresionantă, chiar lângă faleză, este și Casino Municipal, fiind cel mai mare cazino din sud-vestul Franței.
Pe fiecare străduță îngustă din centrul istoric, parte a orașului vechi și chiar deasupra plajei, se întind terase îmbietoare. Cele aflate în golf au specific pescăresc, continuându-se apoi spre centru cu localuri ce servesc un amalgam de preparate internaționale. Fiind o stațiune turistică, frecventată de multe naționalități, Biarritz își păstrează prin stilul abordat autenticul franțuzesc, dar combină și elemente variate, de prin lume adunate, ca o invitație deschisă tuturor.
Prețurile sunt mult peste cele din Portugalia, dublându-se sau chiar triplându-se, în funcție de locul ales. Și Spania rămâne detașat în urmă la această categorie.
Cazările echivalează în schimb cu cele din San Sebastián sau din Azore, pornind de la 100 euro/noapte.
Biarritz este o stațiune de relaxare. Dacă îți dorești zile însorite petrecute pe plajele întinse, câteva ore de înot în oceanul albastru, plimbări lungi pe falezele pietruite, pe alocuri umbroase sau chiar o lecție de surf, Biarritz le întrunește pe toate. Plus aerul boem care-l învăluie în orice moment al zilei.
Apusul a fost preferatul meu. Sunt câteva puncte pe faleză sau pe promotoriul cu statuia Fecioarei construită în vârful unei stânci, un simbol al istoriei maritime din Biarritz, de unde soarele își face spectaculos ieșirea.
La capătul falezei, veghează Farul din Biarritz construit în 1834. Se pot urca cele peste 240 de trepte, pentru o priveliște de ansamblu asupra coastei, din vârful aflat la 73 de metri deasupra mării.
Apoi mai sunt terasele răspândite pe străduțe, unde îți poți petrece serile savurând diverse bunătăți și băuturi sofisticate sau o simplă bere foarte rece.
La tot pasul sunt și micile patiserii franțuzești care te-mbie cu aromele croissantelor, tartelor sau delicioaselor pain au chocolat. Le vizitam de câteva ori pe zi, așa, pentru o amintire dulce.
Mi-a plăcut mult Biarritzul. Eleganța, aerul visător, stilul abordat. Dar nu aș zăbovi prea mult aici. Două zile au fost prea puține, ar mai fi fost nevoie de câteva după lunga vacanță și acele multe zboruri… E locul ideal de revenire, după un sejur prin lume. Dar ocazii mai sunt și sudul Franței este ușor abordabil. Nu am găsit zboruri directe acum din Biarritz, având la întoarcere o scurtă escală în Londra. Dar poate pe viitor, după căutări mai timpurii, lucrurile se vor lega mai bine.
