Căsuțe colorate, muzică veselă, vuiet de valuri, turiști aglomerați în porturi și gări, copii alergând haotic printre tarabele cu fructe proaspete, orânduite pe aleile ce duc spre mare, restaurante mai mici sau mai mari, afișându-și semețe specialitațile pentru a îmbia clienții pofticioși sunt doar o parte din ceea ce ne-a întâmpinat în Cinque Terre, bineînțeles, fiecare cu particularitățile sale.
Oricare orașel va fi ales este musai de evitat drumul cu mașina. Străzile înguste și în pantă, parcările aglomerate până la refuz, amalgamul de oameni și mașini de la intrare (accesul fiind pietonal în interiorul orașelor) sunt doar o pierdere de timp și un motiv în plus de agitație și stres.
Inițial am vizitat cele cinci tărâmuri de la mare pe motocicletă, fiind mai ușor de manevrat și abandonat pe marginea drumului. Deși, aglomerația de mașini și șoferi dezorientați în cautarea unui loc de parcare ne-a creat ceva dificultați chiar și în efectuarea manevrelor simple.
A doua vizită, mai recentă a fost în 2019, când un plan bine pus la punct ne-a purtat pe parcursul a două săptămâni și jumătate în trei țări colorate.
Am pornit din București spre Barcelona, cu avionul (~40 euro segmentul) unde am petrecut cinci zile neobosite de plimbări și locuri noi. Din Barcelona am continuat zborul către Nice (~25 euro segmentul) și într-o oră și jumătate ne bucuram deja de Coasta Franței.
Din Nice am trecut în Italia, cu trenul pe care îl recomand cu încredere dată fiind flexibilitatea și ușurinta deplasării, mai ales între cele cinci orașele.
Nice – Riomaggiore, unde ne-am și cazat a fost primul segment de drum (30 euro, cinci ore și jumătate).
Tot cu trenul ne-am deplasat și între ele, o legătură fiind patru euro și în doar 10 minute, un alt orașel își expunea nestingherit farmecul.
Riomaggiore
A fost locația aleasă pentru trei zile pline. Ticsit cu mici magazine încărcate de fructe coapte, proaspete, îmbietoare, prosciutto crudo elegant feliat și aranjat, asemeni unei opere de artă locală, coșuri pline cu parmezan, pecorino, mozzarella, pâine proaspătă și iaurturi, completate de felurite restaurante care mai de care mai ofertante, mai vii, mai pestrițe, Riomaggiore ne-a primit în nuanțe pitorești .
Casele, de o parte și de alta a drumului pietruit care se afundă în mare te încântă la fiecare pas cu coloritul vesel, puțin scorojit de umezeală și de trecerea timpului greu, dar aducând o notă în plus farmecului natural.
Urcând pe cea mai înaltă culme accesibilă am admirat perspectiva minunată asupra unui oraș desprins din vederile vechi. Plaja se întâlnește cum cobori în portul asaltat de bărcuțe, retrasă într-un golf stâncos, mică și aglomerată, însă Riomaggiore nu este renumit pentru plajele sale, ci pentru atmosfera de poveste și spiritul visător ce ți se înfiripă încă de la primii pași.
Pentru cele trei zile, cazați în inima orașului, ne-am simțit locuitori veritabili ai frumoaselor pământuri și am degustat din plin tot ceea ce el putea să ne ofere.
Manarola
Cel mai vechi și stâncos oraș și al doilea ca mărime este legat de Riomaggiore prin Via dell’Amore, o potecă pietonală, nu mai lunga de un kilometru, ce șerpuiește deasupra mării.
Este ușor de recunoscut, apărând ca reprezentativ în majoritatea ghidurilor de călătorie.
Manarola nu are plajă, însă casele colorate întrepătrunse, cățărate pe relieful stâncos crează un decor inedit, cu o vagă tentă abstractă prin amalgamul de forme și nuanțe.
Corniglia
Spre deosebire de vecinele sale, nu are deschidere la mare. Ea veghează tăcută din vârful stâncos, la fel de semeață și colorată, presărată de mici terase și copaci umbroși, înconjurată de natura verde crud.
Deși pentru a putea ajunge din gară am înfruntat vitejeste cele 382 de trepte, odată ajunși în inima celui mai mic orașel, cu o priveliște răpitoare asupra țărmului ne-am declarat hotărâți să fi urcat încă pe atât, dacă ar mai fi fost necesar.
Vernazza
Am remarcat-o datorită pieței cu deschidere spre mare, aglomerată de mici restaurante armonioase, italieni debordând de fericire și completată de bărcuțele plutind efemer în reflexiile soarelui de început de vară.
Biserica Santa Margherita d’Antiochi, un reprezentant de seama al orașului, străjuiește împietrită deasupra micului port și a pieței agitate.
În Vernazza sunt și două plaje, însă timpul scurt petrecut aici nu ne-a fost suficient pentru a profita de ele.
Monterosso al Mare
Cel mai mare din Cinque Terre, se aseamană întrucâtva cu orașele tipic italiene, având o plajă întinsă, primitoare și mai turistică. În același timp, Monterosso este și o împletire discretă de vechi și nou, căci aici se contopesc arhitectura modernă și zona turistică plină de viață, cu farmecul medieval, conservat cu grijă.
Orașul este înconjurat de livezi proaspete de lămâi parfumați și copaci încărcați de flori multicolore, sporindu-i farmecul aparte și completându-i aerul boem.
La Spezia
Cinque Terre se află în vecinatatea La Spezia, făcând împreună parte din provincia cu acelasi nume, prin urmare, dacă prețurile cazărilor par puțin piperate se poate opta și pentru La Spezia, iar de aici trenul vă va purta rapid în povestea celor cinci tărâmuri de la mare.
Din nou am ales începutul lunii iunie, ca și perioadă de plimbare, pentru ca farmecul să nu fie spulberat de aglomerația covârșitoare din celelalte luni de vară.
Como
Am zis să schimbăm puțin peisajul după cele cinci zile și ne-am mutat în Como, tot cu trenul, cam la cinci ore și aproximativ 40 de euro distanță.
Pe malul lacului Como, același stil italian ne-a întâmpinat vesel și energic.
Orașul își merită reputația boemă, cu tentă artistică, datorită promenadelor lungi de-a lungul lacului, stilului gotic al Catedralei centrale și piațetei agitate, plină de mici terase, unde seara se împletesc acorduri de chitare clasice cu ritmuri de jazz.
Brunate
Funicularul Como-Brunate leagă orașul de satul Brunate, aflat pe un deal, la aproximativ 700 m înălțime, decorat cu case cochete și străzi înguste. Datorită poziției, micul sat surprinde un tabou detaliat al unui Como plin de nuanțe.
Nesso și Bellagio
Imaginea nu ar fi fost completă însă, fără o mică excursie cu barca și către alte orașele ce și-au găsit refugiu pe malul lacului. Ne-am oprit în câteva, având doar o zi la dispoziție. Mai întâi în Nesso, un foarte mic orașel îmbrăcat de natură într-un verde proaspăt și cald, Bellagio, luxos și agitat, Tremezzo, mai mic decât Bellagio, dar urmărind același stil elegant.
Ne plac excursiile lungi și variate, însă Como a încheiat sejurul stabilit, pentru moment. Am revenit în Milano și de aici din nou acasă, cu multe povești și noi idei.
