Nu aș ști să spun dacă Malta m-a impresionat atât de mult din perspectiva celor oferite: un pic de artă, multă istorie, marea de jur-împrejur, orașele cetate cu clădiri ca de miere, afișând un amalgam de influențe europene, mediteraneene și nord africane sau prin simplul fapt că am petrecut aici vacanța cu cele mai bune trei prietene din copilărie.
Câte puțin din fiecare
Odată cu cel mic, s-a schimbat și stilul meu alert de călătorie. Am cam renunțat la alergătura de a vedea cât mai mult, în cât mai puțin timp și la zborurile contra-cromometru. Iar aceasta, este prima vacanță fără restricții, în care încerc, din nou, să le cuprind pe toate.
Unde mai pui că nu mai zburasem de aproape trei ani! Asta după cele opt zboruri de încheiere, dintre Azore, Portugalia continentală și Țara Bascilor, suficiente cât să-mi țină în frâu dorul de ducă până voi relua plecările îndepărtate.
Și ce a făcut vacanța asta și mai atractivă, a fost faptul că am mers în Malta cu cele două prietene din copilărie, la cea de-a treia, care s-a stabilit acolo în urmă cu zece ani. Și care încearcă, de mai bine de patru, să ne convingă să o vizităm.
Doar că drumurile noastre, atât de diferite și mereu pline, ne-au făcut să amânăm escapada până în acest septembrie. Iar dacă tot ne-am mobilizat, era musai să le cuprindem pe toate: mii de ani de istorie, orașe cu clădiri gălbui, din calcar, combinând influențe europene și nord-africane, o viața agitată în Valletta și, bineînțeles, să luăm cu noi, în fiecare zi, câte puțin din spiritul autentic al Maltei. Dar mai ales, să recuperăm momente împreună!
Partea și mai frumoasă a fost că nu a trebuit să organizăm aproape nimic. Am mers pe mâna ghidului nostru local, prietena de aici și totul a fost ca la carte în cele cinci zile.
Dacă ne-ar fi trebuit ceva în plus, ar fi fost doar timpul. Pentru că nu am alergat, nu am obosit și nu am încercat să bifăm totul cu orice preț. Am văzut atât cât a trebuit, am spus multe povești, am râs, am compensat timpul pierdut și am trăit, pentru câteva zile, în stil maltez.
San Ġwann
Malta este o insulă mică, cam cât Bucureștiul nostru am glumit, dar mult mai ofertantă. Cel puțin așa am considerat-o eu. Poate părea un pic monotonă și repetitivă pentru cineva obișnuit cu viața complexă și agitată a marelui oraș.
Am stat in San Ġwann, un orășel din centrul insulei, relativ aproape de Valletta.
La o primă vedere, pare o zonă rezidențială simplă, dar, ca orice loc de pe insula și San Ġwann ascunde câteva vestigii antice: morminte romane, Turnul Roman Ta’ Ċieda, rutele carelor din perioada 2300–1000 î.Hr și monumente moderne: Castello Lanzun, Capela Mensija, o moară de făină subterană din perioada Războiului Rece.
Dacă vrei să vizitezi ceva, o poți face pretutindeni în Malta. Istoria o ajută!
Am dus o viață liniștită aici, trăind boem, fără grabă și fără prea multe planuri. Savuram dimineața o cafea bună, la cafeneaua din colț, unde toată lumea părea să se cunoască și să-și depene nestingherită peripețiile, fără să lase trecerea timpului să le tulbure poveștile. Un mic dejun leneș, o vreme numai bună de plimbat și, la sfârșit de septembrie, senzația că vara încă e acolo.
Iar seara, ne încheiam plimbarea la terasa de lângă casă, unde rememoram întâmplările zilei și mai puneam la cale câte ceva pentru ziua următoare. Bineînțeles, discuțiile ajungeau inevitabil la amintiri din copilărie, la planuri de viitor, la bucurii și greutăți și la câte și mai câte lucruri, pe care doar prieteniile vechi le pot scoate cumva la lumină.
Și uite-așa, fără să ne dăm seama, lăsam în urmă miezul nopții. Iar dimineața ne găsea la fel de neobosite, gata pentru alte ore bune de hoinărit, povestit și descoperit.
Valletta
Valletta, cu tot farmecul ei, cu străduțele în trepte, terasele colorate, catedralele impunătoare, micile muzee de istorie, clădirile vechi, forturile și palatele emblematice, este de fapt un furnicar continuu de localnici și turiști.
Dacă ajungi aici, sunt câteva locuri care merită neapărat văzute: Catedrala Sf. Ioan, Grădinile Barrakka, Palatul Marilor Maeștri, Fortul St. Elmo, Casa Rocca Piccola, Strada Republicii.
Dar se simte constant presiunea orașului turistic. Se simte aglomerația, ritmul alert al unui loc în care turiștii vin și pleacă în valuri. De-a lungul zilei, vase încărcate cu vizitatori acostează și îi „descarcă” pentru câteva ore în Valletta, umplând străzile și depășind cu mult capacitatea unui loc atât de mic. Terasele se umplu, obiectivele devin supra-aglomerate, iar forfota crește de la o oră la alta.
Am vrut totuși să vedem și această față a Maltei. Până la urmă, face parte din rutina locului.
Iar seara, Valletta se transformă. Când valurile de turiști se mai retrag, orașul își schimbă ritmul, rămânând totuși animat. O animație diferită însă: lumini calde, muzică live, mese întinse pe terase, clinchet de pahare. Parcă atunci începi să-l simți altfel.
Și, dacă ai norocul să prinzi și una dintre sărbătorile lor, cu atât mai bine. Vara, în Malta, parcă fiecare săptămână are câte un motiv de petrecere, iar serile se transformă ușor în nopți lungi, cu muzică, oameni pe străzi, voie bună și multe artificii. Petrecerile se țin lanț, iar orașele capătă o energie aparte.
3 Cities: Birgu (Vittoriosa), Senglea (Isla), Cospicua (Bormla)
Și când Valletta te obosește, poți lua rapid bărcuța din port, un fel de gondolă din Veneția, dar fără tentă romantică sau vaporașele ceva mai mari și te poți muta în 3 Cities. În mai puțin de 10 minute atmosfera se schimbă. Aceleași clădiri istorice, aceleași străzi înguste mărginite de case cu ferestre colorate, dar o atmosferă liniștită, parcă aflată la zeci de kilometri distanță de agitația Vallettei.
Am aflat că în Birgu, în al doilea weekend de octombrie, se desfășoară Birgu by Candlelight. Este unul dintre cele mai spectaculoase evenimente din Malta. O singură seară, în care luminile orașului fortificat se sting, iar străduțele, treptele, ferestrele și zidurile medievale sunt luminate de peste 20.000 de lumânări.
În Birgu (Vittoriosa), merită vizitate cea mai veche casă din oraș, Fortul St. Angelo, Palatul Inchizitorului, Muzeul Maritim, Biserica Sf. Laurențiu, fosta biserică a Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan înainte de construirea Catedralei Sf. Ioan din Valletta. Nu trebuie ratate nici străduțele pitorești din Collachio, vechiul cartier al Cavalerilor sau promenada elegantă Vittoriosa Waterfront, încadrată de iahturi și clădiri istorice.
În Senglea (Isla), plimbarea poate continua în Grădinile Gardjola, cu vedere frumosă spre Grand Harbour și Valletta, celebrul Turn de Veghe Il-Gardjola, cu un stil inconfundabil datorită simbolurilor ochiului și urechii sculptate pe fațada sa și Basilica Nașterii Sfintei Fecioare Maria.
În Cospicua (Bormla) de remarcat sunt fortificațiile istorice ale Liniilor Cottonera, Biserica Imaculatei Concepții și zona renovată de docuri Dock 1, pentru o plimbare de-a lungul apei. Cospicua este mai puțin turistică decât Birgu, dar emană atmosfera cotidiană a vechilor orașe malteze.
Casa Norman, construită în secolul al XIII-lea
Mdina
Mdina, prima capitală a Maltei, este astăzi cunoscută de mulți mai ales pentru faptul că străzile și zidurile sale au fost decorul primului sezon din Game of Thrones. Nu am urmărit serialul, așa că nu a fost principalul motiv pentru care am venit aici, dar cetatea m-a cucerit oricum prin atmosfera ei aparte.
„Orașul Tăcerii” își păstrează farmecul medieval printre ziduri masive, străduțe înguste, palate și clădiri din calcar auriu. Am rătăcit din nou, fără grabă pe străzile ei, am intrat în câteva magazine locale de antichități, de unde am plecat cu obiecte vechi, ce par autentice.
De vizitat, aș recomanda muzeul Mdina Dungeons, amenajat chiar sub Palatul Vilhena, după poarta principală a cetății. Muzeul recreează unele dintre cele mai întunecate episoade din istoria Maltei, de la perioada romană și dominația arabă, până la Cavalerii Ioaniți și epoca napoleoniană.
Merită un popas și la Catedrala Sf. Paul, una dintre cele mai importante clădiri baroce ale Maltei, apoi Palazzo Falson, printre cele mai vechi palate din Mdina, Palazzo Vilhena, în Bastion Square, pentru o superbă panoramă asupra insulei și la Poarta Mdina, impresionantă încă de la prima întâlnire cu orașul.
Dar, dincolo de obiective, cred că Mdina se descoperă cel mai frumos la pas, fără o destinație precisă.
După câteva ore de hoinărit fără o țintă anume, am lăsat în urmă străduțele liniștite ale Mdinei și ne-am continuat plimbarea dincolo de poarta orașului, în Rabat.
Marsaxlokk
Și cum ar fi Malta, înconjurată de ape, fără un sat pescăresc?
Și iată-ne în Marsaxlokk, un sat mic și cochet, cu bărcuțe colorate trase la mal. Portul abundă de viață și terase, care te îmbie cu pește proaspăt și preparate după rețete tradiționale.
Am venit, ne-am plimbat, l-am descoperit, am mâncat bine și ne-am bucurat, pur și simplu, de atmosfera lui. Fără presiune și fără obiective de bifat. Repet, dar uneori, atât e de ajuns.
Pretty Bay
Am strecurat în program și câteva ore de plajă în Pretty Bay. Chiar dacă vacanța asta am exclus lenevitul la soare, totuși, puțină relaxare pe nisip și un Aperol rece, lângă apa calmă și limpede, au fost oricum binevenite.
Pentru cei care vor să se bucure mai mult de mare, Malta are însă multe alte variante: Golden Bay, Għajn Tuffieħa și Mellieħa Bay, pentru plaje cu nisip, dar și St. Peter’s Pool, o piscină naturală săpată în stâncă, cu ape limpezi și albastre. Iar pentru peisajul văzut în toate prezentările, este Blue Lagoon, în Comino, unul dintre cele mai cunoscute locuri pentru înot din arhipelag. Foarte aglomerat în sezon.
În încheiere
Nici că aș fi putut cere mai mult de la această plecare. Le-a întrunit pe toate: locuri frumoase, povești, istorie, mâncare bună, seri lungi și, mai ales, timp petrecut cu prietenele mele. Știu că mai am multe de văzut și, cu siguranță, voi reveni.
Bineînțeles, nu puteam părăsi Malta fără să-i încercăm câteva dintre gusturile tradiționale: pasitzzi cu mazare, pui sau ricotta, friptură de iepure, melci cu usturoi și platoul maltez cu brânzeturi, fasole, cârnați și pateuri pregătite după rețete proprii.
Cinci zile au zburat și, inevitabil, m-am întors la realitate. Una frumoasă, dar care, din când în când, are nevoie de câte o evadare. Iar aceasta a fost exact escapada de care aveam nevoie.
