Despre Sovata s-au scris atâtea povești, că nici Lacul Ursu nu le mai ține socoteala!
Toată lumea vorbește ba despre magia apei sărate, care te face să uiți de toate grijile, ba despre Nicu, care a făcut armata pe aici, ba despre hotelurile impunătoare, cu SPA-uri elegante și ofertante. Așa că merită luată în calcul pentru un scurt concediu.
Noi am fost de data asta iarna și a fost una de poveste!
Am găsit o Sovata îmbrăcată în zăpadă albă, pe alocuri neatinsă, care a continuat să cadă trei zile și trei nopți, ca-n basme. Fulgi mari și deși, jucăuși, se așterneau de zor peste parcuri, case, dealuri și lacuri. Totul, într-un ritm liniștit, îmbietor, fără nicio adiere.
Cu atât mai mult cu cât am plecat dintr-un București cenușiu, rece și lipsit de zăpadă. Doar vânt, praf și frunze uscate peste tot.
Cazare
Fără mari așteptări sau planuri, am ales să ne cazăm la hotelul Szeifert, situat aproape de centrul stațiunii. Hotelul este format din mai multe corpuri, fiecare rezultat al restaurării unor vile istorice, îmbinând farmecul tradițional cu confortul modern. Am fost plăcut surprinși de atmosfera caldă și primitoare. Iar zona de SPA, deși nu foarte mare, ne-a oferit intimitate datorită accesului pe bază de programare, fiind rezervată exclusiv pentru noi: două saune, două jacuzzi-uri și două ciubăre aflate afară, pe terasă, cu o priveliște superbă spre Lacul Mogyorósi. O experiență drăguță, aș concluziona, și un preț corect pentru serviciile oferite!
Nu am vizitat prea multe de data asta. Am ales să ne plimbăm și să ne bucurăm de zăpadă.
Însoțiți de un copil de 2 ani, activitățile noastre s-au concentrat în principal pe plimbări prin parc, ocolirea lacurilor cu sania și mici drumeții prin pădurile încărcate de zăpadă.
A fost însă o bucurie imensă. Am găsit multe locuri pentru săniuș, am construit oameni de zăpadă, ne-am încălzit cu câte un vin fiert și am trăit iarna din plin.
Restaurante
Am avut ocazia să iau masa în câteva localuri din zonă și să savurez Csíki Sör, care mi s-a părut că are un gust diferit față de cel cu care sunt obișnuită în sud. Dar cine știe? Poate că atmosfera a contribuit la această impresie…
Unul dintre restaurantele mele preferate a fost Ciuperca Mică, unde m-am bucurat de combinații interesante. Recomand pastele cu vită sau rața ascunsă în cozonac secuiesc.
Nici la Szeifert nu am fost dezamăgită de mâncare. A fost variată și gustoasă. Totuși, acolo se putea alege doar varianta de bufet (90 RON de persoană pentru cină), cu excepția cazului în care aveai deja pachetul cu demipensiune.
La Hotel Restaurant Pacsirta am degustat, cu ceva timp în urmă, două, trei preparate pe care le-am ținut minte. Chiar și fără a fi cazat aici, te poți bucura de un meniu elegant în restaurantul lor. Antreurile calde merită încercate!
Per total, a fost o experiență relaxantă, exact de ce aveam nevoie. Mediul este plăcut, ideal pentru plimbări, aer curat, momente de liniște și bucuria celor mici. În plus, nu a fost deloc aglomerat, nici măcar în perioada imediat următoare sărbătorilor, deși zile libere au fost din belșug anul acesta.
Cu siguranță voi reveni pentru aerul boem și pentru o binemeritată deconectare de la cotidian. E ceva diferit aici, care te face să simți că trăiești un fragment dintr-un basm autentic de iarnă.
